În acest weekend, forfota a domnit în curtea Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz Băi: ultimele pregătiri, ultimele finisaje la lucrările celor 12 artişti plastici invitaţi au intrat în linie dreaptă pentru că mâine, de la ora 18.00, are loc vernisajul simpozionului.

Ritualul îmbăierii

Doar două artiste au fost invitate în acest an să participe la ediţia cu numărul XX a simpozionului: Nesrin Karacan din Turcia şi Alexandra Mureşan din Târgu-Mureş, care a povestit pentru Bistriţeanul.ro că a fost prima sa participare într-o asemenea tabără de sculptură. “Este un schimb de experienţă permanent, vezi cum lucrează alţii, raportezi la ceea ce lucrezi tu, cunoşti atâţia oameni minunaţi...”

Alexandra Mureşan povesteşte că nu a venit cu un concept de lucrare de-acasă. Când a ajuns în tabăra de sculptură, a aflat că se poate lucra în gresie şamotată (amestecată cu particule de porţelan ars) şi a conceput trei vase care vor putea fi combinate în sistemul puzzle. “Fiecare bucăţică de vas conţine versuri din Nichita Stănescu şi Ion Mureşan” povesteşte Alexandra Mureşan adăugând că a urmărit, cu această lucrare, ritualul îmbăierii în diferite ipostaze.

Alexandra Mureşan s-a declarat impresionată de figura şi experienţa sculptorului Nicolae Fleissig (Franţa) – singurul artist plastic care participă la tabăra de sculptură de la Sângeorz Băi încă din anul 1978, de la prima ediţie.

Zbor non-stop

Sculptorul şi profesorul Bogdan Hojbotă a povestit că lucrarea sa face parte dintr-un ciclu al zborului, va fi montată pe o culme, pe Dealul Zbârciului şi se doreşte a fi un semnal în oţel: “Am muncit la ea aproape non-top, uneori mai mult de 12 ore pe zi... Va fi grunduită şi vopsită într-o nuanţă la care încă mă gândesc, poate ceva între alb şi roşu, ca să se distingă între cer şi pământ...” a afirmat Bogdan Hojbotă.

“Nu se poate spune că tânăra generaţie de artişti este mai superficială... Întotdeauna este ceva nou de scris, de căutat, de exprimat, de combinat materiale...” mai spune Bogdan Hojbotă.

Şi-a pierdut o falangă la Sângeroz

Vrând să fie optimist, sculptorul Gyori Csaba din Baia Mare şi-a intitulat lucrarea “Ultima clipă de inocenţă” deşi ar fi cochetat iniţial cu “Inocenţă pierdută”. Lucrarea reprezintă o suită de portrete ale unor tinere întâlnite în Malaysia, anul trecut, unde a participat la un simpozion internaţional de sculptură.

“Am mai fost la Sângeorz Băi, la o altă tabără de sculptură, organizată prin 1991, dar nu de Maxim Dumitraş. Atunci am trecut şi printr-un accident nefericit: încercând să ridic o bucată de piatră, mi-am pierdut falanga pe aceste meleaguri... Prin urmare, o bucăţică din mine a rămas şi la Sângeorz, chiar dacă m-am născut la Târgu-Mureş, am trîit mulţi ani în Cluj iar acum m-am stabilit în Baia Mare...” mărturiseşte artistul, adăugând că cel mai mult, în realizarea unei asemenea sculpturi, îi place stadiul de concepţie şi realizarea propriu-zisă. “După aşa-zisa naştere a lucrării, aproape că nu mă mai interesează... Îmi vine s-o las baltă să se dezvolte cum are ea chef...” mai spune Gyori Csaba.

Privire interioară

Tot despre evoluţia lucrării în timp ne-a povestit şi sculptorul Maxim Dumitraş – organizatorul simpozionului de la Sângeorz Băi: “Este trunchiul unui copac în interiorul căruia am introdus o verigă... Ca o fereastră a sufletului, învelit în metal. Mi-am dorit să surprind visul privirii interioare. Am acoperit copacul cu o tablă de fier care va rugini în timp, după 5-10 ani, după ce va lucra şi natura peste ea, am să intervin din nou asupra ei...”

Lucrările vernisate mâine vor fi ulterior transportate în muzeul natural amenajat la 3 kilometri de Sângeorz Băi – muzeul cunoscut dub numele de LandArt.