La nici 24 de ore de când a scris pe Facebook că își caută familia, Estera a reușit să afle numeroase informații despre ei și cu unii chiar să se audă telefonic. „Am vorbit aproape o oră. A plâns. Era emoționată!”
Estera Balog s-a născut în Năsăud, în 12 octombrie 1988, însă a crescut departe de casă, tocmai în Germania, în sânul unei familii de nemți care a adoptat-o pe când avea doar câțiva anișori.
„Nu mai știm exact ce vârstă avea. Era mică. A fost undeva chiar după Revoluție. În '90 sau '91”, a explicat pentru Bistrițeanul.ro unchiul din partea tatălui, Augustin Rezmives.
Situația care a dus la decizia mamei de a da fetița spre adopție unei familii de nemți este una complicată.
„Era necăjită. Mama ei era atunci căsătorită cu un bărbat care a ajuns la închisoare. Pentru câțiva ani buni. Și, în timp ce soțul ei era la închisoare, ea s-a cuplat cu altul. Și a făcut doi copii. Una e Estera. Și îi era greu. De aia a dat-o”, își amintește Niculina, verișoara Esterei, care locuiește încă tot pe Valea Spinului din Năsăud.
De cum a apărut în presă articolul despre Estera care este în căutarea familiei, tot neamul a recunoscut-o și au încercat să ia legătura cu ea.
„Are o familie întreagă aici în Năsăud. Are o bunică, verișori, doi frați din partea mamei. Încă suntem aici în Năsăud”, a completat Niculina.
Balog Felicia, mama Esterei, nu mai e în Năsăud. Ea locuiește acum la Timișoara, unde s-a recăsătorit. Tatăl tinerei este acum în Germania.
Totuși, Estera a putut să audă glasul sorei ei vitrege, Mirela, și a unchiului său Augustin.
„Noi locuim acuma în Germania. Am vorbit un ceas cu ea. I-am explicat și i-am spus multe. A plâns. Era emoționată. A zis că nu vorbește românește, numai puțin. Dar e bine că am știut noi nemțește și am vorbit așa”, a mai spus Augustin.
Mirela, sora vitregă din partea tatălui, a mulțumit reporterilor că au făcut cunoscută povestea Esterei și astfel a reușit să ia legătura cu ea.
„Este sora mea. Urmează să ne întâlnim, însă Estera merge acum în România. Locuim chiar aproape, aici în Germania. Vă mulțumesc mult că ne-ați ajutat să ne găsim!”, au fost cuvintele Mirelei.
Un lucru este sigur: dacă alții își caută ani buni familiile, Estera a avut norocul ca neamul ei să o recunoască, să încerce să o contacteze și să o aștepte cu drag.
„Să dea Bunul Dumnezeu să vină și să ne vedem cu bine!”, este dorința verișoarei Niculina.
Astfel, pentru Estera, acest Crăciun va rămâne în memorie ca momentul în care s-a reîntâlnit cu familia de mult pierdută.