Marcel Charchaci este angajat la o firmă de maşini, Anuţa are grijă de copii şi este mulţumită că ei vor termina în curând un an de şcoală în Austria şi deja încep să se descurce cu limba germană. “Am reuşit să ne facem prieteni, am căutat o zonă în care să fie cât mai mulţi români ca să putem să comunicăm. Suntem aici de un an şi este mai greu să vorbim cu austriecii, aşa că românii care deja se descurcă cu limba germană ne mai ajută când avem de mers în locuri în care trebuie să vorbim cu austriecii...”

Au trăit mult timp în Bistriţa iar pentru membrii familiei Charchaci acest oraş rămâne un loc foarte frumos, în ciuda şoselelor şi a străzilor foarte proaste. “Asta ar fi o extraordinară schimbare în bine a Bistriţei şi a României: să aibă drumuri frumos asfaltate şi fără gropi!”

N-ar fi rău ca bistriţenii să adopte de la austrieci calmul, liniştea sau chiar şi bunătatea, consideră Anuţa Charchaci. “De multe ori n-am ştiut să le vorbim foarte corect dar ei s-au arătat de fiecare dată foarte calmi şi drăguţi şi ne-au explicat în aşa fel încât să-i înţelegem.”

Familia Charchaci nu a experimentat deocamdată dezamăgiri în Austria: “În luna februarie am venit împreună cu familia în Bistriţa şi chiar aşteptam mult să mergem pentru a ne vedea prietenii şi neamurile... Ne era dor şi de orasul în care am trăit atât de mult dar tot nu se compară. În Austria traiul este mult mai liniştit şi fără stres... Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ajutat să ajungem în acest loc şi ne-a dăruit un trai mai bun. Şi ne rugăm şi pentru România! Dumnezeu să binecuvânteze Bistriţa...!”

Bistriţeanul.ro îşi propune, prin această rubrică, să prezinte cititorilor săi o serie de portrete ale unor bistriţeni care au preferat să părăsească oraşul pentru a-şi încerca norocul în alte ţări. Cum este să munceşti într-o ţară străină, cum s-au acomodat, cum gândesc şi ce ne transmit bistriţenii plecaţi – iată doar câteva din aspectele pe care ne gândim să le împărtăşim şi cititorilor noştri.