Mâine, de la ora 10.00, alături de partenerii săi, Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism “Micul Prinţ” din incinta Spitalului Judeţean Bistriţa-Năsăud, Str. Independenţei nr. 30, secţia ORL va organiza la sediul său o întâlnire cu medicii de familie pentru a-i informa în legătura cu posibilitatea de a depista cât mai timpuriu autismul.

Întâlnirea se înscrie în seria amplă de evenimente organizate cu prilejul Zilei Internaţionale de Conştientizare a Autismului celebrată pe 2 aprilie, în întreaga lume.

„Sperăm ca prin această acţiune să creştem gradul de conştientizare al medicilor de familie asupra importanţei diagnosticării şi intervenţiei timpurii a tulburărilor de dezvoltare. În prezent, în România, vârsta medie de diagnosticare a autismului este de 4-5 ani, iar consecinţele asupra evoluţiei copilului sunt de cele mai multe ori grave. Un diagnostic pus la timp poate ajuta prin faptul că introduce copilul într-un program de intervenţie timpurie care poate face radical diferenţa asupra evoluţiei terapeutice. Cei care ar trebui să trimită copiii la un consult de specialitate la o vârstă cât mai fragedă sunt medicii de familie. Noi vrem să subliniem faptul că un specialist nu va pune un diagnostic decât atunci când sunt întrunite toate criteriile. Dar intervenţia este esenţială la vârstă fragedă. E un tren pe care în calitate de părinte nu îţi permiţi să îl pierzi. Aşa că ideal este ca la cel mai mic risc de dezvoltare atipică, medicii să trimită copiii la un consult de specialitate. Chiar dacă acesta va infirma temerile. Şi cu atât mai mult dacă le confirmă” susţine Ana Dragu, preşedintele Asociaţiei Autism Europa

Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică şi are drept principale trăsături anumite deficite la nivelul cogniţiei sociale şi comunicării – care se manifestă ca dificultăţi în relaţii de reciprocitate, precum atenţia împărtăşită, contactul vizual, empatia sau înţelegerea gândurilor şi a intenţiilor celorlalţi dar şi interesul diminuat şi comportamentele repetitive – care presupun aderenţa inflexibilă la rutine lipsite de sens.

Clinicienii cu experienţă pot cădea de acord asupra evaluării cantitative a comportamentelor. Aceste măsurători reprezintă cei mai buni indicatori existenţi în prezent pentru a evalua progresul în timp şi eficacitatea tratamentelor.

Cu instrumentele prezente, diagnosticul de autism este pus, de obicei, în al treilea an de viaţă. Dincolo de trăsăturile principale, persoanele cu autism pot prezenta unul sau mai multe deficite asociate, însă nu este obligatoriu ca ele să apară. Dacă apar, adaugă heterogenitate tabloului clinic:

A. Un coeficient redus al inteligenţei nonverbale (nvIQ), care corelează semnificativ cu severitatea tulburării.

B. Deficite ale limbajului, care se pot observa la nivelul achiziţiei de cuvinte, a procesării semantice, ecolaliei sau prozodiei.

C. Deficite motorii care apar de obicei, sub forma controlului redus al mişcărilor fine.

D. Hipo sau hipersensibilitate la stimulare senzorială.

E. Macrocefalie, observabilă la aproximativ 20% dintre persoanele cu autism.

F. Epilepsie - crize recurente, care au loc în intervalul dintre naştere şi adolescenţă la aproximativ 30% dintre persoanele cu autism.

G. Semnal EEG (activitatea electrică a creierului) anormal în timpul nopţii, prezent la mai mult de 70% dintre persoanele cu autism.

H. Tulburări ale somnului REM (caracterizat de mişcări rapide ale ochilor) şi ale duratei totale a somnului.

Ultimul sondaj al Centrelor din Statele Unite pentru Controlul şi Prevenţia Bolilor (engl., U.S. Centers for Disease Control and Prevention - CDC) arată că prevalenţa autismului este de 1 la 68 copii din Statele Unite dar distribuţia în SUA este inegală, cu o variaţie mare între state.

Conform sondajului mai sus menţionat, prevalenţa a crescut de mai bine de două ori între 2002 - 2008 şi a crescut de peste 10 ori în ultimii 20 ani, autismul fiind de 4-5 ori mai comun la băieţi decât la fete.