Eşti martor la un eveniment care poate deveni o ştire? Sună-ne sau trimite un mesaj pe Whatsapp la 0728237215! | Ai filmat sau fotografiat o situaţie inedită care poate deveni o ştire? Trimite un e-mail pe adresa: redactia@bistriteanul.ro |

RECOMANDĂRI
Casa Cu Bere, Italtextil, IMP România și Central Motors fac angajări! Alte locuri de muncă disponibile:
FOTO/VIDEO - Și-a salvat camarazii de la moarte, în Afganistan, iar acum își pune din nou viața în pericol pentru a-și face bine fiul
EXCELENT: Diana Spătărescu, elevă în clasa a XI-a la Infoel, a câștigat Premiul Gopo – echivalentul Oscarurilor românești
FOTO - Organizația Off-Road Năsăud, la Casa Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc: «Am primit mai mult decât am dăruit»
FOTO/VIDEO - INEDIT! Vă e dor de roșiile din grădina bunicilor? Vă ajută un liceu din Bistrița
FOTO: Descoperă tendințele sezonului în noua colecție Sense SS 2018!
Două prietene impresionează creând evenimente de poveste. Au atâta imaginație că nu se repetă vreodată…
BISTRIȚA / VIDEO: Epilare facială definitivă prin electroliză la Salon La Belle Femme

  7 vizitatori online


REDACȚIA:
Tel: 0728-237 215
Fax: 0363-814306
Email: redactia@bistriteanul.ro
whatsapp icon0728-237 215
Redactor Șef - Raluca Nechiti
PUBLICITATE
publicitate@bistriteanul.ro
Mobil: 0754-777.536
JURIDIC
Redacția beneficiază de serviciile Cabinetului de avocatură ARIS CUPȘA, Bistrița, Baba Novac, nr 9, tel 0742-766078, fax 0263-210015



Mărturiile cutremurătoare ale custodelui Tăușoarelor: „Niciodată n-am fost mai aproape de moarte..."

28/11/2016 09:11:08 Cristina ALEXA  
Săptămâna trecută, o parte din tavanul peșterii Tăușoare s-a prăbușit, transformând-o dintr-un obiectiv fascinant într-unul mortal. Preotul Crin Triandafil Theodorescu, custodele peșterii, povestește cum a scăpat din ghiarele morții și printre bolovanii prăbușiți... milimetric.
Preotul și custodele Peșterii Izvorul Tăușoarelor a pornit joi în expediția de numărare a populației de lilieci aflați în hibernare. Crin Triandafil Theodorescu și-a văzut moartea cu ochii, reușind să treacă milimetric pe lângă bolovanii prăbușiți în peștera pe care o cunoaște și iubește ca pe trupul iubitei. Mai multe despre acest subiect puteți citi AICI.
 
Acesta redă pe pagina sa de Facebook sentimentele și temerile care l-au încercat în acele secunde de pericol maxim:
 
„Nu mai reiau povestea, peștera are o zonă de pericol maxim, din dreptul scării mari până la primul activ, o distanță de 40 de metri în care a avut loc deja o prăbușire de proporții în mai 2013 (aproximativ 100 de tone) și o alta detectată ieri (aproximativ 15 tone). 
 
Imaginați-vă o intersecție foarte aglomerată, plină de mașini mari, ai roșu, apeși accelerația la maxim, închizi ochii și speri să ai noroc, e cam aceeași situație în «Zona roșie», am calculat sumar, riscul să mori e 1 per 500.000 pentru o echipă de cinci speologi, nu știu dacă e mai mic sau mai mare decât atunci când îți contrazici soacra, chiar nu știu, dar știu că dacă în «minutul de groază» se prăbușește fie și un singur bolovan, va fi aproape imposibil de pus ceva în sicriu, măcar ceva, simbolic, alinare celor dragi. 
 
Totul a început straniu, subtil, în timp ce coboram scara mare, grea de-o tonă, pe care se prăbușise în urmă cu trei ani un detrit de șapte metri înălțime, coboram și dintr-o dată am început să dau rateuri, mâinile mele, palmele mele, care cunosc peștera ca trupul iubitei, dintr-o dată au început să urle la mine roșu, strident, a moarte și a pericol...
Degetele mele nu au mai recunoscut scara, se bâlbâiau speriate, ca un elev scos la tablă cu lecția neînvățată, sirene s-au declanșat în creierul meu, am înțeles și am înghețat deodată, o nouă prăbușire, în nări mi-a pătruns un miros de cuarțită arsă, ca atunci când lovești două pietre de râu una de alta să scoți scântei, «tavanul se prăbușește», mi-au strigat palmele, degetele, mintea a început să gestioneze febril noua situație, eram prea jos să mă evacuez, deja pătrunsesem sub zona de impact...
 
Şi atunci ea, mintea, a luat decizii în locul meu, poate nu mă credeți, poate vi se pare neverosimil, eu nu făceam nimic, pur și simplu asistam la ceea ce se petrecea, în mai puțin de 30 de secunde am trecut de zona de pericol, uluit, îngrozit și superadrelinizat, nu știu cum, strecurându-mă pe sub noii bolovani veniți de sus, aproape mirat de hidoșenia lor, zgâriindu-mi palmele în prize imposibile, setat absurd pe modul «instinct», pentru că peștera mea, cea pe care o cunoșteam până la ultima pietricică, nu mai exista în forma ei, era ceva nou, înfricoșător, ce trebuia gestionat repede...
 
În cea mai mare viteză, am trecut, zic, de zona de pericol și m-am lăsat moale pe un bolovan, transpirat, și atunci, când încercam să pun frâu pe inima care mi se zbătea în buricele degetelor și-n ochi, am auzit întrebarea clar, sus, sub cască, «și acum, și acum??»
 
Și atunci am continuat expediția conform graficului de lucru, am recenzat atent liliecii, «uite un myotis, uite un rhyonolophus», am verificat scrupulos fundul de sac de pe Galeria de Gips, unde 12 ferrumeqinum au decis să încerce o colonie de creștere a puilor, da, peștera are o colonie de pui, dar în timpul ăsta, în spatele minții mele, stătea cineva ghemuit și făcea calcule grotești... «Dacă se prăbușește în timpul ăsta bolovanul de deasupra, peste 20 de ore se dă alarma, peste 30 de ore începe acțiunea de salvare», vedeam cu ochii din spatele ochilor comandamentul Salvaspeo instalat în cabana forestieră, colegii speologi încercând disperați să ajungă jos, în subpământurile mele, gândul ăsta îmi dă încredere mereu...
Am fost cândva salvaspeolog și știu ce oameni minunați sunt speologii aceia, dar de data asta n-ar fi simplu deloc, pentru că prima condiție a salvatorului e propria sa siguranță, înaintea salvării victimei, și atunci lucrul sub pereții în dezechilibru ar fi imposibil, poate o altă ieșire, o decolmatare de galerie înfundată în preistorie, ar dura zile, săptămâni, ar fi nevoie de mineri, de explozii controlate, aș rezista atât închis în subteran, aș rezista? Și apoi, din nou, mintea mea se întorcea la lilieci, «ia te uită, trei hipposideroși în plină galerie umedă, asta e ceva nou, nu?»
 
Și târziu, în noapte, când m-am strecurat la suprafață, la... întuneric... și mintea s-a decuplat de la curenții aceia incandescenți, am înțeles că niciodată n-am fost mai aproape de moarte ca azi, ca ieri, ca în «zona roșie». M-am gândit o zi. Și o noapte. Și o zi. Urmează o noapte. Dar m-am gândit deja. 
 
Voi continua să fac speologie. Voi continua să mă iubesc cu Tăușoarele, peștera aceea tulburătoare, care-mi toarnă ceară în urechi și lumină în suflet. În primăvară voi declanșa o acțiune de voluntariat, prin care vom reface poarta și vom obtura o parte din curentul de aer care pătrunde în peșteră. Asta ar trebui să stabilizeze tavanul. Vă aștept pe toți, cei care iubiți peștera asta, să dați o mână de ajutor. Vom avea de clădit manolicește, de cărat, de zidit. De sudat. De cimentat. Vom asigura liliecilor căile de acces prevăzute de normativele ecologice. Vom încerca să le salvăm casa, și mie, nouă, peștera. Dar voi continua să mă duc acolo. În martie voi număra din nou liliecii, conform metodologiei, conform angajamentelor pe care mi le-am luat, o dată cu custodia peșterii. Voi duce în subteran rezerve de alimente, surse de lumină și de căldură, pentru a-mi mări șansele de supraviețuire în caz de recidivă a incaziunii. Voi face tot ce depinde de mine pentru ca să mă pot întoarce acasă mereu. De fiecare dată. La ai mei, la voi toți. 
 
Dar am vrut să aflați toate acestea. Ca atunci când mă sunați, «când mai mergem în peșteră?», să știți ce întrebați. Să vă gândiți bine și mult. Și, dacă vă ajută cu ceva când stați pe gânduri, să știți că primul care are interzis la Tăușoare este speologul Mihai Theodorescu din Lușca (n.red - fiul preotului speolog Crin Theodorescu, care şi-a însoţit tatăl în peşteră încă de la 5 ani).
6197 vizualizari


loading...


404 Not Found

Server Error

404

Page Not Found

This page either doesn't exist, or it moved somewhere else.


That's what you can do




Avertisment:
Introducerea comentariilor la articol este posibilă doar autentificat cu contul de FaceBook. Autorul comentariului va fi singurul responsabil de conținutul acestuia și își va asuma eventualele daune, în cazul unor acțiuni legale împotriva celor publicate pe site.

NOTĂ: Bistrițeanul.ro vă roagă să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse cititorilor care au postat un comentariu sau persoanelor despre care se scrie în articol, se va sancționa prin cenzurarea partială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta comentarii.


CAUTARE
STIRILE DE AZI

Publicitate
Certificat Web Certificat Web Director web RSS - Ia stiri de aici Aboneaza-te la FeedBurner
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Bistriteanul.Ro.
© Copyright 2008 - 2020 Bistrițeanul.ro