În vechime, apăruseră neînţelegeri între creştini pe tema “cine este mai mare ca teolog între cei trei ierarhi”. După câţiva ani de la declanşarea disputelor, cei trei sfinţi au început să i se arate unul câte unul, episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mauropous.

În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, Sfântului Ioan Mauropos i-au apărut cei trei sfinţi împreună şi i-au spus: “După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini, că noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem.”

În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, ca sărbătoare a comuniunii care ne dezvăluie faptul că noi, ca persoane diferite, nu suntem chemaţi să trăim separat unii de alţii sau să ne ridicăm unii împotriva altora, ci să trăim după modelul Sfintei Treimi - unul în celălalt.

La sate se obişnuieşte ca în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinţi să se facă praznice de pomenire a morţilor din familiile credincioşilor, iar fetele tinere se roagă şi ţin post o avea o căsnicie fericită. Tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine în gospodărie şi poate să orbească.

Se mai crede că pe 30 ianuarie începe să încolţească grâul care nu a încolţit din toamnă și că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile” iar vremea dă spre primăvară.

Dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă. În această zi unii dintre credincioși dau o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să le fie luminată.

Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei, s-a născut în jurul anului 329, a studiat cu retori şi filosofi celebri ai epocii, era înalt, slab şi negricios la faţă, cu o barbă mare şi neagră. Părinţii spun că nu a avut timp să albească pentru că a trăit doar 50 de ani. A lăsat în biserică o Sfântă Liturghie care se serbează de 10 ori pe an: în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia Patimilor, în ajunul Sfintelor Paşti, al Crăciunului şi Bobotezei şi pe 1 ianuarie, ziua de pomenire a Sfântului Vasile.

A făcut incursiuni în Mesopotamia, Siria, Palestina şi Egipt pentru a cunoaşte modul în care vieţuiau călugării în singurătate. El i-a adunat pe aceştia în locuri organizate, stabilind şi o rânduială pentru acest mod de vieţuire. În Cezareea Capadociei a înfiinţat primele instituţii de asistenţă socială cunoscute sub numele de Vasiliade: azile de bătrâni, case pentru reeducarea fetelor decăzute sau spitale pentru leproşi. 

Sfântul Grigorie Teologul s-a născut în jurul anului 330, în Arianz, lângă Capadocia. Primele studii le-a făcut în familie, fiind hirotonit episcop de către Sfântul Vasile cel Mare. A legat o prietenie atât de strânsă cu Sfântul Vasile cel Mare, încât se spunea despre ei că “sunt două trupuri, însă un singur suflet”. Sfântul Grigorie era de statură mijlocie şi avea un ochi bolnav, din cauza unei lovituri venite de la arieni (cei care negau dumnezeirea lui Hristos), pe când vorbea în Constantinopol despre Sfânta Treime. A primit numele de “Teologul” după susţinerea celor cinci Cuvântări teologice în anul 380, la Constantinopol, în Biserica “Învierii”.

Sfântul Ioan Gură de Aur sau Ioan Hrisostom s-a născut în Antiohia, în jurul anului 354, iar după moartea părinţilor săi s-a retras în munţii din apropiere, devenind monah sub ascultarea unui bătrân sihastru sirian. După patru ani petrecuţi lângă acest sihastru, se retrage vreme de doi ani într-o peşteră. Este hirotonit preot în anul 386 şi vreme de doisprezece ani, predică în Antiohia în fiecare duminică şi sărbătoare, luptând împotriva păgânismului, maniheismului, gnosticismului, arianismului şi iudaismului. În anul 397 este numit arhiepiscop al Constantinopolului, a predicat şi a scris un număr impresionant de comentarii la Sfânta Scriptură. A înfiinţat instituţii de ajutoare a bolnavilor, săracilor şi oamenilor în vârstă, primind numele de “ambasadorul săracilor”.

Tot Sfântul Ioan a adunat într-un formular actele cultice şi rugăciunile, dând naştere Liturghiei care îi poartă numele şi care este cel mai des folosită. Prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinţii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituţiilor de învăţământ teologic ortodox din întreaga lume.

Sursa: creştinortodox.ro