Filosoful şi teologul Toma d’Aquino considera că Schimbarea la faţă, sărbătorită de ortodocşi şi catolici pe 6 august, ar fi unul dintre cele mai mari miracole pentru că, alături de botezul Domnului, ilustrează perfecţiunea vieţii în Rai.
Creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc astăzi Schimbarea la faţă sau Transfigurarea Domnului, o minune descrisă de evangheliştii Matei, Marcu şi Luca: Iisus devine strălucitor, vorbeşte cu Moise şi Ilie, fiind numit Fiul lui Dumnezeu.
La şase zile după ce a spus ucenicilor Săi : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere" (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), Iisus i-a urcat pe apostolii săi preferaţi Petru, Iacov şi Ioan pe muntele Taborului, în Galileea, ca să se roage.
Urcuşul pe munte a fost considerat un simbol al înălţării spirituale care duce la dragoste, virtutea supremă care deschide calea contemplării dumnezeieşti. Această înălţare era de fapt esenţa întregii vieţi a Domnului care, fiind înveşmântat cu slăbiciunea noastră, a deschis drumul către Dumnezeu, învăţându-ne că isihia (liniştirea) este mama rugăciunii.
“Şi pe când se ruga, deodată, faţa Sa deveni o alta, Se schimbă şi sclipi ca soarele, în timp ce hainele sale deveniră strălucitoare, de un alb scânteietor, cum nu poate înălbi pe pământ înălbitorul...” (Marcu 9, 3).
“El s-a schimbat la Faţă” confirmă Sfântul Ioan Damaschin, într-o predică “nu asumând ceea ce El nu era, ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători”.
Dincolo de semnificaţia religioasă a acestei sărbători, în popor ziua de 6 august este asimilată drept cea care marchează despărţirea de vară şi pregătirea pentru toamnă: frunzele încep de-acum să îngălbenească, iarba nu mai creşte, apele se răcesc, păsările migratoare pleacă iar târâtoarele şi insectele se pregătesc să intre în pământ, adăpostindu-se peste iarnă.
Pe 6 august nu se lucrează iar la biserică se duc fructe din noua recoltă, se binecuvântează şi se împart de pomană celor din preajmă. Tot acum se adună şi plantele de leac şi se duc la biserică să fie sfinţite pentru ca puterea lor vindecătoare să sporească. Până la această sărbătoare trebuie terminat cositul şi făcutul fânului, pentru că se trec florile şi iarba îmbătrâneşte, diminuând calitatea furajelor.
Se crede că în această zi, nu e bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, căci aşa vei fi tot anul, până la următoarea Schimbare la faţă. Fetele sunt sfătuite să nu se pieptene în această zi pentru că nu le mai cresc cosiţele, aşa cum nici iarba nu mai creşte.