Care spune ca atunci cand un lucru merge prost, n-are rost sa te agiti, deoarece in ciuda oricaror eforturi va merge si mai prost? Ii stiti? Stiu si eu cativa. Fac parte dintr-o specie pe cale de disparitie, dar ma inspira inca.

De asta de cand s-a mai incalzit si m-am prins ca si in iarna asta a nins cu gropi, cratere si canioane in asfalt, am inceput sa caut reteta asfaltului romanesc. O sa va mire, dar am ajuns la concluzia ca e supersimpla. Cam ca reteta de mamaliga.

Asadar, se ia o mana muncitori beti, trei patru lazi de rachiu si urmatoarele: cateva „palazzo” la Colibita, cateva vile de la Tihuta, vreo cateva zeci de curti asfaltate ale smecherilor care ne subtiaza de ani de zile covorasul asfaltic, bucse, telescoape, genti (sa fim seriosi, cui ii mai trebuie geanta azi, cand 90% din salarii incap in buzunarasul de la piept) si se amesteca cu cateva sute de facturi plimbate dintr-o firma fantoma intr-o firma capusa. La final, ce sa vezi? Un covoras asfaltic, firav si fragil ca o paturica pentru domnisoare care nu nimeresc tastele din cauza unghiutelor luuungi, pestrite si jucause.

Apoi, pentru asternerea covorasului (in fiecare primavara) se pot face imprumuturi publice pe zeci de ani. Sau se indeamna cetatenii cu simtul raspunderii sa bage zapada in casa pana vine seceta ca sa previna proactiv si inundatiile, dar si distrugerea asfaltului.

Si la ce bun toate eforturile astea facute de autoritati? La final, oricum ne spargem masinile. La ce bun sa incerci sa asfaltezi durabil acum cand vilele sunt facute, Jeep-urile cumparate, conturile burdusite de sa traiesti din dobanzi, iar copiii au terminat facultatea? Pentru ce sa fii injurat in fiecare primavara de tot taranul cu masina mica? Mai bine esti cu adevarat baiat destept si gandesti in perspectiva. De pilda, deschizi un consortiu de service-uri auto. Da. Pe fiecare strada, cate un service si lasi gropile sa se adanceasca cat au ele chef. Gropile vor aprecia, se vor simti in largul lor si vor avansa cu viteza pana in China. Nici un stat din lume n-a reusit sa sape un tunel dintr-un capat in celalalt al pamantului. De ce n-am fi noi primii? De ce? Aha, ne e putin frica ca ne-ar putea invada chinezii. Pai, bine, atunci.

Alta solutie ar fi ca unii dintre baietii destepti sa se reprofileze si sa deschida firme de funii, sfori si liane. Chiar daca radeti, nu e o idee deloc rea. Sunt conducatori auto care isi doresc sa se spanzure dupa ce au calcat un copil incercand sa evite un crater. Iar daca nu se vor spanzura, nu-i stres. Oricum nu vor mai dori sa urce la volan dupa tragicul eveniment si-atunci, pentru ei va fi nevoie ca politicienii sa se gandeasca la alternative sustenabile. Doar ei se gandesc la noi clipa de clipa. Uite, asa se va justifica si fabrica de sfori, funii si liane. In locul retelei de drumuri se poate construi o retea de liane pe care sa alunecam dintr-un loc in altul, ajutati de scripeti si parghii.

Ai treaba la primarie? Nici o problema, stimate cetatean! Te urci pe bloc, te asezi confortabil in scaunelul tip telescaun, apesi un buton si vruuuuuuuum! Cat ai zice covor asfaltic esti in balconul primariei.

Ai treaba la Consiliul Judetean? Vrei sa aduci cu tine si satenii? Din nou, nici o problema! Suni incolonarea, ii urci cu tot cu pancarde in telescaun si, in cateva zile, grupul poate striga pana raguseste in fata Consiliului Judetean. Macar stii sigur ca nu te lasa autobuzul la marginea satului.

Trasee speciale se vor confectiona pentru politisti si medicii din sistemul de urgenta. Pe sistemul bungee jumping, ca sa fie mai rapid. Cu targi si tot tacamul, desi, daca e sa fim sinceri, una din principalele cauze ale mortalitatii in Romania – accidentele cu morti, va fi eliminata de la sine. Astfel incat creatorul sistemului rapid de liane va fi premiat si garantat reales la nesfarsit in fruntea urbei de zburatori. Nimeni nu-si va mai dori sa intre macar intr-o masina, cand poate in felul asta ecologic sa iasa la aer, infinit mai curat, zi de zi. Adio noxe, adio praf, adio transport public, adio pamant.