Sunt o proastă pentru că eu nu pot să gândesc ca „majoritatea” aia care zice că ordonanțele ăstea luate pe șest sunt bune, fac bine țării. Dacă ăia sunt majoritatea și zic că e de bine, clar că sunt o proastă că eu nu reușesc să văd binele pe care-l văd cei mulți. Să mă scuze că sunt defectă, ca și cei din stradă.

Cred că mulți dintre noi dăm acum o luptă pentru supraviețuire în țara asta. Fiecare vrea să trăiască după şi cu propriile reguli și principii, după cum a fost educat, după cum e fiecare construit ca individ. Și să trăiască fără frică.

Unii vor să facă ceea ce cred de cuviință, fără frica de a fi trași la răspundere, pe principiul „ciocu' mic, acum noi suntem la putere, facem ce vrem”, iar ceilalți vor să trăiască fără frica de a le râde în nas hoții și corupții, pentru că nu pot concepe asta, nu pot trăi cu așa ceva și de asta ies în stradă.

Acceptarea tacită a unui act normativ scris în fugă, la ceas de seară, publicat la miezul nopții este dincolo de orice, un precedent periculos. Care nu trebuie tolerat inclusiv pentru a-i proteja pe cei care astăzi se bucură de această victorie josnică a PSD. O să vă explic de ce.

Lucrez în presă din 1998. În 2000 am prins guvernarea Năstase. Atunci s-a inventat aroganța politică, s-au născut baronii locali și s-a impus un stil dictatorial de a conduce țara. Toți directorii de instituții, care nu fuseseră prea deranjați până atunci de politic – erau mai mult tehnocrați – să zicem așa, au fost obligați să semneze adeziuni la PSD. Au trecut cei patru ani. În 2004, pe un vot de blam și cu refrenul „Să-i ardem pe corupți”, a venit la putere PD-L. Dacă nu vă amintiți ce a urmat, vă spun eu. Toți directorii au fost schimbați, n-a rămas unul pus de PSD și pedeliștii i-au pus pe ai lor. Apoi „tehnica” s-a perfecționat și s-a ajuns ca și femeia de serviciu din instituții să fie membru de partid. S-au născut și firmele de partid. Au supraviețuit și s-au dezvoltat cei care au știut să dea la toți. Știți asta.

Recapitulând, PSD-ul a început, PD-L a desăvârșit opera, iar Băsescu a pus cireașa de pe tort și a distrus tot ce mai rămăsese democratic în țara asta, împărțită de mâna lui în grupuri de interese.

Și s-a schimbat iar puterea. Doar că între timp s-au adunat dosare penale și de-o parte și de alta. Atât de tare s-a ascuțit lupta între ei că s-au băgat la închisoare. Unii pe alții. Pe legile și cu instituțiile făcute de ei și folosite în lupta lor. Deși toți au acuzat că s-au dat sentințe nedrepte, s-a folosit în luptă argumentul că plătim la CEDO daune pentru sentințe nedrepte, n-a fost urgentă o lege privind răspunderea judecătorilor (eu însămi am suferit de pe urma unei sentințe nedrepte corectată de două instanțe superioare, dar primul judecător a rămas netras la răspundere pentru decizia halucinantă).

De ce?! Pentru că, sunt eu de părere, judecătorii nedrepți vor fi folosiți iar în lupta grupurilor de interese.

Maxima urgență a fost o ordonanță privind grațierea și modificarea codului penal, care, așa prost făcută scapă niște politicieni de dosare (din tot spectrul politic).

Halucinant! Inacceptabil. Ce precedent periculos. Iar abuzul în serviciu e parfum, greu de dovedit. Să vedeți acum iar liber la abuzuri. Dar, după cum intuiesc eu, politicienii iar și-au făcut-o cu mâna lor. Niște polițiști, procurori, judecători vor putea face liniștiți abuzuri, cu ceva curaj, iar abuzul lor va fi greu de demonstrat. Adică o fi fost viol cu drepturile voastre, dar dacă nu v-au luat și banii, greu vă veți putea apăra de abuzuri în instanță. Au gândit-o numai pentru primari și politicieni, n-au gândit că legea asta poate fi folosită chiar și pentru abuzul lor pe un dosar de „delapidare” de exemplu, dar și împotriva noastră, a cetățenilor.

Mai departe, dacă noi tolerăm astăzi un astfel de precedent, de aici încolo ne putem aștepta la orice, cu o lege care să favorizeze oricând o gașcă și să ne pună pe toți în pericol. Pe aceeași logică, într-o noapte ne putem trezi cu o lege că toți cei care nu gândesc la fel cu cei de la putere sunt pasibili de închisoare. La fel, orice Guvern care vine după acesta, poate da, urmând modelul, o lege prin care să reglementeze abuzul în serviciu și să fie pedepsiți retroactiv toți cei care l-au comis. Păi ce țară e asta?! Care cum vine la putere dă legi pentru gașca lui? Clar, nu e țara pentru care am fost educată. Nu pot să o înțeleg. Sistemul meu de valori nu recunoaște nimic bun în chestia asta. Dimpotrivă, s-a aprins becul roșu că e un precedent periculos. Și pentru asta ies în stradă.

Zic unii că mi-ar fi mai bine să tac măcar. Nu pot. Așa sunt eu. Mama și tata mi-au spus să spun clar, cu argumente, ce nu-mi convine. Asta fac. M-aș sufoca să tac. Nu mă interesează ce pierd. Cu bani nu m-a cumpărat nimeni niciodată. Cred doar în oameni și în proiecte bune. Și cred că trebuie să vorbesc și nu să tac, așteptând favoruri contra tăcerii mele.

Mi-am educat copiii așa cum am fost eu educată. Nu o să-i învăț niciodată să pupe funduri și să mintă pentru funcții și bani și nici să fure. I-am învățat să muncească, să învețe și să muncească mai mult dacă vor un trai mai bun. Iar pentru a fi fericiți le-am spus că trebuie să fie liberi, să nu mintă. Iar ca să nu fie frustrați, i-am încurajat să spună ce cred și să-și apere dreptul de a fi fericiți chiar și în țara lor.