Când am ajuns în pragul uşii, am salutat politicos şi apoi m-a întrebat:
– Unde ai vrea să stăm?
– Nu ştiu. E bine oriunde.
– Vrei să mergem în atelier? Poate o să te inspire.
Intru într-o cameră micuţă, plină de rafturi, materiale, accesorii, danteluţe şi culori. În colţul din dreapta, pe un umeraş era agăţată o rochiţă în miniatură, era genul de rochiţă pe care doar prinţesele o poartă. Pe birou câteva perechi de botoşei şi nişte căciuliţe croşetate. Pistolul de lipit era în apropierea lor, iar accesoriile erau ordonate pe dulăpiorul din spate. Totul arăta ca un haos ordonat, o dezordine liniştitoare de culori.
Loredana Deac, persoana care stă în spatele biroului, e o femeie puternică, alături de care nu ai timp să te plictiseşti. Este o fire deschisă, care-şi cunoaşte potenţialul şi acum ştie exact ce îşi doreşte. Înainte, în perioada adolescenţei, când trebuia să aleagă ce facultate să urmeze, decizia a fost greu de luat. Nu se cunoştea atât de bine pe sine, nu ştia ce o împlineşte cu adevărat şi asta complica lucrurile. În tot acest timp în care încerca să-şi găsească identitatea, Loredana, la fel ca în copilărie se lăsa inspirată de tot ce vedea, fie în filme sau în reviste. Lua o bucată de material, se punea la maşina de cusut şi îşi realiza rapid o ţinută pentru ziua de duminică. Nu a urmat niciun curs de croitorie, dar experienţa şi multele încercări au ajutat-o să se dezvolte şi să evolueze în arta cusutului.
Datorită împrejurărilor, nu s-a gândit niciodată să facă carieră din croitorie. Pentru că a renunţat la facultate, a fost obligată să se angajeze pentru a se putea întreţine. Lucrul la patroni n-a fost niciodată pe placul ei şi în fiecare dimineaţă îşi dorea să nu fie nevoită să se trezească pentru aşa ceva. „Cel mai dureros în această etapă era să aştepţi să treacă timpul fără să faci ceva palpabil care să te împlinească, să facă diferenţa”, mărturiseşte Loredana.
În 2007 s-a căsătorit cu Luci, iar în 2009 a născut-o pe Lara, prima ei fetiţă. Din acel moment a devenit casnică şi mamă cu normă întreagă. Acest lucru nu a oprit-o însă să înceapă o facultate. A trecut cu brio peste toate examenele Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, iar licenţa şi-a luat cu 9,50. În 2011 a născut-o pe cea de a doua fetiţă, Leah.
În toamna lui 2012, sora Loredanei, Cristina a venit cu câteva bentiţe realizate pentru o prietenă. Încântate de idee, fetele s-au pus pe treabă, au făcut primele lor bentiţe şi Loredana a început să-şi pună în valoare creativitatea. Şi-au făcut o pagină de facebook pe care au denumit-o „Bentiţe Little Princess”. Acolo au început să posteze poze preluate de la americani, iar dacă cineva comanda bentiţa respectivă, ele încercau să o reproducă. În momentul în care produsul era finalizat, acestea îi făceau o poză, ştergeau de pe pagină fotografia preluată şi o puneau pe cea reală. Dacă prima dată făceau doar bentiţe, acum pasiunea şi afacerea lor s-a extins. Au integrat-o în echipă şi pe mama lor, Lidia, iar produsele se diversifică de la o zi la alta. La ele găseşti de la papucei până la rochiţe, costumaşe şi accesoriile vestimentare destinate şedinţelor foto pentru copii. Felul în care concep şi arată celorlalţi ceea ce fac, e diferit. Ele optează pentru culori neutre, dar vesele în acelaşi timp. Aleg lucrurile simple, elegante şi cu gust, iar asta o spune chiar şi motto-ul lor „Back to simplicity and beauty” (înapoi la simplitate şi frumuseţe).
„Eu am căutat să fac altceva, ceva mai diferit. Toată lumea poate să facă un lucru de duzină, dar detaliul face diferenţa. Sunt foarte fericită că pot să le ofer mămicilor papucei textili foarte mici, care nu se găsesc în magazine. Am ales să facem rochiţele pe măsură, pentru că e foarte greu să găseşti o rochiţă care să vină bine, chiar dacă pe etichetă scrie între 0 şi 3 luni. De cele mai multe ori i se potriveşte doar unui bebeluş de 3 luni”, spune Loredana.
Acest trio, format din două fiice şi o mamă: Loredana, Cristina şi Lidia, reuşeşte să creeze o armonie perfectă. Au aceleaşi afinităţi, gusturile le sunt asemănătoare şi toate iubesc ideea de vintage. Fiecare are un „departament” special în care dă tot ce are mai bun. Dacă Loredana se ocupă de partea textilă, Lidia, mama lor, croşetează botoşeii, iar Cristina croşetează partea de sus pentru aproape toate rochiţele şi este atentă la detalii.
Loredana încearcă cu orice preţ să-şi mulţumească clienţii, de aceea optează pentru materiale de calitate, de la furnizori pe care deja îi cunoaşte. Accesoriile, de asemenea, sunt foarte importante, dar ele ştiu ca din ceva banal, să facă ceva elegant. Tocmai de aceea pun atât de mare preţ pe calitate, prezentare şi detaliu. Fiecare poză de pe facebook are ceva aparte, un cadru îmbietor şi o cromatică perfectă. Fotografiile sunt făcute cu un smartphone, la lumină naturală. Par a fi realizate de un fotograf profesionist, dar cred că asta înseamnă să ai talent şi ochi de artist. Nu e nevoie de o aparatură performantă, atât timp cât ştii cu ce se mănâncă arta.
Bentiţe Little Princess e o afacere aflată la început de drum, dar care a reuşit să deschidă noi orizonturi pentru multe mămici. Clientele sunt mulţumite de produse şi înţeleg că preţul acestora este direct proporţional cu munca depusă şi calitatea oferită. De regulă, lucrurile frumoase atrag oameni frumoşi. Loredana este un om frumos care face lucruri frumoase. De când are afacerea aceasta, care de fapt este o dragoste, ea nu munceşte deloc. Stă în atelier de la 9 la 17, cinci zile pe săptămână, dar nu simte cum trece timpul. „Eu nu muncesc... Sunt foarte fericită că am descoperit ceva ce pot face cu maxim de randament şi plăcere”, răspunde Loredana cu zâmbetul pe buze.
Cele trei, Loredana, Cristina şi Lidia, sunt ca şi fetiţele PowerPuff. Nu ar fi destulă putere dacă una dintre ele ar lipsi, iar întregul n-ar mai fi niciodată întreg. Afacerea pe care au pus-o pe picioare e o dovadă de unitate, înţelegere şi dragoste, iar asta se citeşte în glasul Loredanei când vorbeşte despre coechipierele ei. Mai mult, se vede că toate produsele sunt făcute cu interes şi cu pasiune, pentru că reclamaţiile au fost atât de rare, încât nici măcar nu merită să le amintim. Pot doar să vă spun o întâmplare pe care mi-a zis-o Loredana şi din care avem de învăţat.
O clientă foarte încântată de produsele hand-made întreabă la ce preţ este o rochiţa. Doamna care le confecţiona îi spune că rochiţa respectivă valorează 300 de RON. Clienta necăjită mărturiseşte că acesta e un preţ destul de mare... Îngăduitoare, creatoare o invită să aleagă un preţ care i s-ar părea în regulă şi care ar arăta cât valorează pentru ea rochiţa. Clienta spune suma de 110 RON şi după trei zile curierul bate la uşă. Deschide încântată cutia şi în ea găseşte o bucată de dantelă, o papiotă, nişte ace şi câteva accesorii. Enervată, telefonează persoanei de la care a comandat rochiţa şi-i spune „Doamnă, dar ce mi-aţi trimis?”. „V-am trimis exact ce aţi plătit, pentru că ideea rochiţei nu aţi plătit-o, iar munca noastră nici pe-atât.”
Aceste mâini mari, ale echipei Little Princess, îmbracă oameni mici şi îi pune în valoare. Simplitatea care le caracterizează hăinuţele, dă naştere unei frumuseţi.
E genul acela de frumuseţe cu care o mămică şi-ar îmbrăca copilul şi probabil nu l-ar mai dezbrăca niciodată.