Sânzâienele este o sărbătoare cu mare însemnătate pentru locuitorii din Maieru. Focuri aprinse pe deal, săritul prin foc şi cununile făcute din flori galbene sunt doar câteva din elementele care dau farmec acestei sărbători. Bătrânii satului spun că obiceiurile nu mai sunt respectate cu stricteţe şi că puţini sunt cei care duc mai departe tradiţia.
Creştinii sărbătoresc astăzi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, praznic cunoscut şi sub denumirea de Dragaica sau Sânzâiene. La Maieru această zi este una cu totul specială. An de an localnicii celebrează Sânzâienele după un obicei vechi de sute de ani.
"Tradiţia datează de foarte mult timp, de sute de ani. Eu ştiu de la bunicii şi străbunicii mei despre obiceiul Sânzâienelor şi după putinţele noastre încercăm să îl păstrăm viu şi nealterat. Şi mai demult era tot aşa ca acum, nu am încercat să schimbăm nimic ci doar să ducem mai departe ce ne-au spus bătrânii. Cu o zi înainte de Sânzâiene tinerii, băieţi şi fete, se duc pe deal şi culeg sănzâiene galbene, le împletesc într-o cunună şi seara se întoc în sat. Băieţii se împart în două tabere, o parte merg pe un deal şi cealaltă parte pe alt deal. Acolo se aprind focuri şi se adună tot tineretul. Tinerii sar peste foc şi apoi de duc la o casă unde aruncă pe acoperiş coroniţe făcute din sânzâiene. Dacă coroniţa cade înseamnă că persoana care a aruncat-o nu se va căsători în acest an iar dacă rămâne pe casă e semn că se va căsători", povesteşte învăţătoare din localitatea Maieru.
Localnicii sar peste foc şi spun că acest lucru îi purifică şi îi face sănătoşi. De asemenea, fetele care vor să se mărite sar de nouă ori peste foc. Potrivit tradiţiei acest lucru le ajută să îşi găsească alesul. Tot de Sânzâiene se spune că oamenii pot întelege ce vorbesc animalele.
Bătrânii din Maieru spun însă că mai demult obiceiul era mult mai frumos şi mult mai bine respectat. O localnică povesteşte că înainte se făcea foc şi se aduna tot satul la horă însă acum tinerii nu mai fac acest lucru. Totuşi localnicii care încă mai păstrează tradiţia sunt bucuroşi că obiceiul de Sânzâiene este foarte iubit de copii şi speră că aceştia îl vor păstra şi când vor creşte sau când vor fi şi ei bătrâni.