Astăzi vă oferim spre lectură o nouă povestire trimisă pentru concursul de literatură din cadrul Festivalului Usturoiului în Ținutul Contelui Dracula – povestirea scrisă de Simona Urs și intitulată – „Victoria lui Dracula”

Trăia odată, undeva în mijlocul pădurilor întunecoase din inima Transilvaniei, un conducător de provincie tânăr, pe nume Dracula. Ţinutul contelui Dracula era vestit în întreaga lume pentru peisajul mirific, unic în zona montană din acele timpuri. Castelul în care vieţuia contele împreună cu mama sa era situat pe un deal înalt, înconjurat de copaci falnici.

Chipeșul bărbat cu sânge albastru era apreciat și respectat de către oamenii acelui ţinut. Persoanele care îi lucrau pământurile îl știau ca fiind un stăpân exigent, întrucât pretindea multă grijă, stricteţe și corectitudine de la ei în privinţa îndeplinirii sarcinilor. Contelui Dracula îi plăcea să stie cât mai multe lucruri despre semenii săi, deși el era o fire misterioasă în privinţa vieţii personale.

Nimeni, în afara mamei sale Gilda, nu știa adevărul teribil pe care îl tăinuia tânărul de viţă nobilă. După miezul nopţii, acesta se transforma într-un vampir sadic, care îsi părăsea castelul si dădea buzna în casele locuitorilor acelui teritoriu. Faţa arătosului conte se transforma într-un chip hidos de monstru, ce dorea cu ardoare să soarbă sânge si să devoreze carne de om.

Locuitorii din Ţinutul Contelui Dracula nu aveau habar ce orori inimaginabile se petreceau cu semenii lor în beciul castelului. Dracula alegea pe câte unul în miez de noapte, îl aducea în beci, unde îi pregătea sfârșitul. Mare amator de cruzimi, contele cu sufletul otrăvit, adora să îi vadă agonizând pe nefericiţii căzuţi pradă poftelor lui crude. Diabolicul vampir avea o plăcere nebună să taie, să jupoaie, să spânzure, să decapiteze sau să tragă în ţeapă oameni nevinovaţi.

Dispariţiile misterioase ale vecinilor, fraţilor, soţiilor sau copiilor lor le puneau mari semne de întrebare locuitorilor acelui ţinut. Nimeni nu își putea imagina ce forţă malefică coboară după lăsarea întunericului și le ia rudele de lângă ei. Temerea că cineva apropiat ar putea fi oricând următorul pe lista celor dispăruţi îi chinuia în permanenţă.

La fel de chinuită era și Gilda, mama contelui Dracula, care avea cunoștinţă de grozăviile ce se petreceau în beciul castelului în fiecare noapte, dar care nu putea face nimic pentru a le pune capăt. Nefiind un copil dorit de tatăl său, Dracula a fost atins de blestemul acestuia încă de la naștere. În perioada copilăriei fiului său, Gilda a reușit în mare măsură să ţină în frâu setea de sânge și pofta de carne umană a acestuia. Odată cu vârsta matură însă, ea nu putea decât să contemple pe ascuns imaginile înfiorătoarelor crime ale lui Dracula.

Într-o zi, contele a dat sfoară în tot ţinutul că are nevoie de o fată care să o ajute pe mama sa la treburile gospodărești ale castelului. Fiind o femeie vârstnică, Gilda se descurca tot mai greu cu gătitul și cu punerea lucrurilor în ordine în locuinţă. Dintre toate fetele care au venit să își ofere serviciile, Victoria a fost cea care i-a căzut cu tronc lui Dracula. Această fată simplă, cu păr blond și ochi pătrunzători, s-a dovedit a fi pricepută și la activităţile casnice. Fata s-a bucurat sincer că a reușit să intre în graţiile contelui, sperând că astfel va putea contribui cu un mic ajutor la venitul propriei familii. Singura condiţie pe care Victoria trebuia să o respecte cu sfinţenie era aceea de a nu părăsi castelul mai târziu de lăsarea întunericului.

Zilele și nopţile se desfășurau în același mod la castel. După atâţia ani de mâhnire îndelungată, Gilda era oarecum mai bucuroasă și mai încrezătoare. Deși ororile nocturne ale fiului ei se petreceau în continuare, femeia simţea că Victoria ar putea fi cheia salvării lui. Dracula o găsea drăguţă pe fată și simţea dorinţa de a sta cât mai mult în preajma ei. Prinzând dragoste de frumosul conte, Victoriei i se putea citi fericirea pe chip în prezenţa stăpânului ei.

Într-o zi, starea de sănătate a Gildei s-a înrăutăţit dramatic. Femeia nu mai avea pofta de mâncare și avea o febră puternică. Contele era plecat cu treabă prin ţinut, dar Victoria a stat în permanenţă la căpătâiul stăpânei ei. Văzându-se atât de slăbită și simţind că sfârșitul îi este aproape, Gilda i-a povestit fetei teribilul secret în legătură cu blestemul fiului ei, în speranţa că aceasta l-ar putea ajuta să scape de el.

Victoria a fost cutremurată la aflarea acestei vești, deoarece nu se aștepta ca tânărul conte, pe care începea să îl iubească din ce în ce mai mult, să fie sălbaticul vampir nocturn care comite atâtea atrocităţi. Deși o cuprindea o frică paralizantă să mai rămână în acel castel și mai ales să dea ochii cu Dracula, Victoria își dorea în același timp să îl poată ajuta. De aceea, la îndemnul Gildei, fata a decis sa rămână acolo, iar la miezul nopţii să zică un descântec din suflet pentru alungarea duhului rău care acaparase inima contelui. De pe patul pe care era întinsă, mama lui Dracula a luat-o de mână pe Victoria și și-a dat ultima suflare.

Înainte de miezul nopţii, Victoria s-a dus în beci și s-a ascuns sub o masă. La un moment dat a apărut și Dracula. După ce și-a pus o pelerină neagră pe el, contele s-a transformat într-o arătare hidoasă, cu dinţi mari și ochi roșii. Deși era cuprinsa de o mare spaimă, fata a ieșit de sub masă și a început să zică următorul descântec:

Dispari și pieri, duhule rău,

Lasă-l pe contele meu!

Ca vântul, ca gândul,

Fugi mâncând pământul!

Pricinuitorul răutăţilor,

Viforul necazurilor,

Făcătură diavolească, duh necurat,

Du-te de la al meu iubit posedat!

Dumnezeule cel mare,

Auzi, te rog, a mea strigare:

Mintea contelui e tulbure,

Fă demonii să se cutremure.

Dezleagă legăturile necurate,

Să trăim în liniște și pace.

După ce a terminat de rostit cuvintele magice, Victoria a observat cum pelerina neagră a contelui începe să ardă, fără ca focul să atingă celelalte haine, iar Dracula și-a recăpătat înfăţisarea arătoasă de dinainte. Bucuroasă că a reușit să rupă oribilul blestem, fata s-a năpustit asupra contelui și l-a îmbrăţișat cu foc.

Dracula a realizat și el că groaznicul coșmar, care îl bântuia de ani buni, a luat sfârșit. El a strâns-o la pieptul său pe Victoria și și-a mărturisit dragostea cea mare pe care o simţea faţă de frumoasa fată.

După câteva luni, cei doi au făcut o nuntă ca-n povești, la care i-au invitat pe toţi locuitorii din Ţinutul Contelui Dracula. Aceștia erau fericiţi și liniștiţi, observând că răpirile nocturne au încetat și credeau că acest lucru are o legătură strânsă cu iubirea celor doi tineri căsătoriţi. 

Marele premiu de 500 de lei va fi oferit de Biblioteca Județeană „George Coșbuc” iar Bistrițeanul.ro și Asociația de promovare a turismului „Turist în Bistrița-Năsăud” vor avea grijă ca alesul câștigător să fie, pentru o zi, Oaspete Răsfățat în Ținutul Contelui Dracula unde își va putea aduce cu el încă trei prieteni care să-l admire și să se distreze cot la cot cu invitații speciali ai Festivalului! Nici câștigătorii locurilor II și III nu vor pleca acasă dezamăgiți sau cu traista goală!