Astăzi vă oferim spre lectură o nouă povestire trimisă pentru concursul de literatură din cadrul Festivalului Usturoiului în Ținutul Contelui Dracula – povestirea scrisă de Paul Ersilian Roșca și intitulată

Pași printre micii trandafiri roșii

Soarele intră pe fereastra hotelului şi-i loveşte pleoapele cu o intensitate aproape dureroasă. Este ultima sa zi în România şi sentimentele se amestecă într-un amalgam de imagini, mirosuri şi senzaţii ciudate. Era mic de tot când auzise prima dată despre fiinţele nocturne, doritoare de sânge şi pline de mistere.

De fapt nici nu-şi aminteşte exact dacă cineva mai mare-i povestise despre ele sau folclorul local invadase mintea copilului dornic de senzaţional. Pe măsura trecerii anilor, el, un biet tânăr pierdut printre reclame luminoase şi trafic infernal, visase să ajungă oarecând în ţinutul celebrului Dracula. Ştia că personajul unei cărţi răsfoite de mii şi mii de mâini nu era decât o ficţiune, dar, în adâncul sufletului, dorea să vadă cu ochii lui adevărul care se ascundea în spatele unei astfel de legende. Cine ştie, poate adevărul era undeva la mijloc...

Se îmbarcase în avionul care l-a adus într-o ţară cu o limbă ciudată şi cu oameni care păreau, la o primă vedere, cât se poate de normali. Căutase din priviri semne distinctive, elemente care să-i demonstreze fără şanse de tăgadă, existenţa vampirilor pe aceste meleaguri. L-a surprins doar zâmbetul ironic al taximetristului căruia i-a adresat întrebări legate de vampiri şi de Dracula şi de la care aştepta un întreg fluviu de poveşti şi informaţii legate de misteriosul conte. Nu a primit nimic şi dezamăgirea sa a devenit evidentă. Oare venise degeaba până aici?

Călătoria spre Transilvania a fost un nesfârşit şir de emoţii. Păşea pentru prima dată într-un tărâm pe care-l cunoştea doar din cărţi şi din filme. Îşi imaginase mereu ceaţa, cerul negru şi păduri nesfârşite populate de cele mai groteşti fiinţe pe care le scuipase iadul într-un acces de furie.

Se aştepta să vadă la tot pasul trupuri lipsite de viaţă, figuri albe plimbându-se lipsite de ţină şi secătuite de fluidul roşiatic dătător de viaţă. Dar nu, oraşele şi satele se succedau într-un ritm constant, pline de viaţă şi pline de elementele civilizaţiei pe care o cunoştea din plimbările sale prin Europa.

Nici urmă de vampiri, de vârcolaci, de fiinţe cu aripi negre...nu se vedea nicăieri Dracula. A ajuns în cele din urmă la hotelul pe care-l va folosi ca bază pentru explorarea sa. Un hotel la fel ca toate celelalte, un hotel la care recepţionera aruncase, plictisită, o privire superficială peste paşaportul întins cu emoţie. Un alt visător şi vânător de stele verzi.

Probabil se obişnuise de mult cu cei care credeau că Transilvania este un loc altfel decât celelalte, un loc unde timpul rămăsese ţintuit şi unde, ce prostie, oameni cu dinţi lungi umblau pe străzi căutând fecioare cu părul bălai. Se născuse aici şi nu auzise de vampiri sau alte prostii de genul decât la televizorul vechi la care se uita seară de seară la serialul Dallas. Acolo, în cubul luminos şi zgomotos a aflat că locurile ei dragi sunt pline de fiinţe pe care nimeni dintre cunoscuţi nu le văzuseră vreodată.

Nici bunicii din satul aflat la poalele munţilor nu auziseră de prostii din astea, nici cântecele populare care erau arhiprezente în difuzoarele barurilor şi teraselor la care lucrase nu pomeneau despre aşa ceva. Doar turiştii din faţa ei întrebau, în mod obsesiv şi naiv, despre Dracula. Prefera să le spună că din România era Nadia Comăneci şi Ilie Năstase.

Ajuns în cameră a întins pe pat harta primită de la recepţie şi a marcat cu un marker roşu traseele pe care dorea să le facă în zilele următoare. Trasee lungi menite să-l ducă în cele mai izolate cotloane ale munţilor pe care-i văzuse din maşină. Dorea să cunoască locurile care generaseră un astfel de personaj...dorea să ştie de ce tocmai aici Dracula hotărâse să-şi întindă domnia.

Au urmat nişte zile în care a cunoscut oameni care nu vorbeau o boabă de engleză şi care-i făceau semn cu mâna să intre în casele lor.

Aşa s-a întâmplat într-o seară când ajunsese la o casă mică ascunsă pe valea unui pârâu. Înconjurată de un pâlc de molizi înalţi şi drepţi, căsuţa din lemn părea părăsită. Doar cele câteva găini care râcăiau pământul tare şi uscat i-au dat de gândit că poate casa ascunde un suflet de om. Pe ferestrele mici şi joase nu se zărea nimic şi scârţâitul micii porţi de lemn ce dădea în curte nu făcu să iasă nimeni din casă.

S-a apropiat de uşa veche şi plină de găuri şi s-a aşezat pe lespezile de piatră ce ţineau loc de trepte. Doar cârăitul găinilor ce scurmau harnice tulbura liniştea deplină ce acoperea acel loc. La un moment dat, de după căsuţa acoperită cu şindrilă a auzit un clinchet slab, ca de clopot vechi. Sunetul devenea din ce în ce mai puternic şi mai clar, şi de după colţul căsuţei apăru o bătrână trăgând de funie o vacă neagră.

Puţin uimită, bătrâna se opri pentru o clipă, după care legă funia vacii de cel mai apropiat copac şi se apropie cu o privire iscoditoare de cel care-i şedea pe treptele vechi şi tocite. Fără să spună ceva, îi făcu semn să o urmeze în casă şi aprinse lampa cu gaz ce atârna de o grindă veche şi înnegrită de fum. Lumina galbenă şi puternică lumină pereţii camerei şi descoperiră un amestec ciudat de icoane, ştergare şi farfurii de lut.

O imagine care făcu ochii străinului să se deschidă plini de uimire şi admiraţie. Era oare imaginea pe care o aşteptase încă de la început? Zile întregi umblase pe toate văile şi prin munţi şi nu văzuse decât case moderne, maşini de teren şi tineri ce vorbeau la telefoane de ultimă generaţie. Chiar şi pe crestele munţilor găsise mormane de doze de bere şi sticle de Coca Cola... cu siguranţă Dracula plecase de mult de aici.

Dar acum, în faţa sa, se deschidea un univers pe care nu-l recunoştea şi care-i părea altfel. Urmărea silueta bătrânei căutând ceva printr-un dulap vechi de lemn cu mici trandafiri pictaţi pe el. Erau trandafiri roşii.

În cele din urmă bătrâna îi întinse un colţ de hârtie îngălbenită pe care erau aşternute câteva rânduri abia perceptibile. Cu oarecare stânjeneală luă bucăţica de hârtie gândindu-se că bătrâna probabil îl confunda cu cineva aşteptat de mult, mult timp. În acea seară, la hotel, află şi sensul celor scrise: Piei moroiule spurcate / Mergi la marginile lumii / Despicate, rupte, sparte / Să te prindă buba ciumii / Şi când nu te vei mai zbate / Să te-nghită colbul lumii. Ce să însemne toate acestea?

Nu a zăbovit mult în acea seară. Primise ceva de mâncare şi, fără să vorbească ceva cu acea femeie în vârstă, plecase, privind mereu peste umăr, cu gândul că Transilvania îi oferise în sfârşit ceva autentic. Zilele următoare a mai poposit în alte locuri pline de turişti aflaţi în căutarea aceluiaşi obiectiv principal. Peste tot însă îl urmărea imaginea bătrânei şi micii trandafiri roşii pe care-i văzuse în acea seară.

A înţeles atunci că adevărata Transilvanie nu este cea din filme şi din cărţi, este locul acela ferit, înconjurat de copaci înalţi, locul în care găinile scurmă pământul tare şi vacile au clopoţei la gât. Făcuse mii de kilometri să descopere că în spatele unei poveşti se găsea un loc simplu, banal pentru cei mulţi, dar care pentru el începea să semene din ce în ce mai mult cu visele pe care le avuse în copilărie. Un vis care devenise realitate, dar care era atât de diferit de ce-şi imaginase în toţi aceşti ani.

Telefonul sună şi recepţionera îi spune ceva neinteligibil. Se ridică pe marginea patului şi priveşte razele ce-i pătrund în camera hotelului devenit casă pentru o săptămână. Ciudat lucru, Dracula pare mai departe ca niciodată, şi urmele lui nu par a duce aici, în Transilvania. Cel puţin nu acel Dracula pe care el îl caută de atâţia ani. Se ridică şi se îmbracă încet cu gândul la drumul lung ce-l aşteaptă înapoi spre casă. Este dezamăgit? Nu. Închide uşa şi începe să coboare scările.

Oare ce face bătrâna?

Marele premiu de 500 de lei va fi oferit de Biblioteca Județeană „George Coșbuc” iar Bistrițeanul.ro și Asociația de promovare a turismului „Turist în Bistrița-Năsăud” vor avea grijă ca alesul câștigător să fie, pentru o zi, Oaspete Răsfățat în Ținutul Contelui Dracula unde își va putea aduce cu el încă trei prieteni care să-l admire și să se distreze cot la cot cu invitații speciali ai Festivalului! Nici câștigătorii locurilor II și III nu vor pleca acasă dezamăgiți sau cu traista goală!