Pe când îşi făcea plimbarea prin castel, Contele Dracula a fost străbătut de un gând… De câteva secole, oamenii veneau la Tihuţa să-i vadă castelul şi să-l vadă dormind în cosciug, dar pe măsură ce timpul trecea, simţea că se schimbă ceva. Curioşii nu mai erau ca pe vremuri, iar povestea lui începea să fie cam prăfuită.
Astăzi vă oferim spre lectură o nouă povestire trimisă pentru concursul de literatură din cadrul Festivalului Usturoiului în Ținutul Contelui Dracula – povestirea scrisă de Carmen Briciu intitulată
Povestea contelui reinventat
Într-o noapte, Contele Dracula, pe când îşi făcea plimbarea prin castelul ce-i poartă numele de la Tihuţa, un gând îl străbătu… de câteva secole, oamenii veneau la Tihuţa să-i vadă castelul şi să-l vadă dormind în cosciug, dar pe măsură ce timpul trecea, simţea că se schimbă ceva. Curioşii nu mai erau ca pe vremuri, iar povestea lui începea să fie cam prăfuită.
Tot stând şi meditând sub clar de lună se gândi ce să facă, cum să-şi recapete renumele ce l-a avut odată, faima care i s-a dus până departe peste hotare. Şi atunci îi veni o idee: se va duce în cimitirul din sat să caute răspunsuri. Zis şi făcut.
Odată ajuns, acolo, începu să admire frumuseţea locului, peisajul mirific ce se contura, o luna plină şi rotundă ce îşi revărsa razele peste morminte formând o varietate nemaiîntâlnită de umbre şi forme. Tot plimbându-se printre cruci şi monumente de sute de ani, în timp ce contempla peisajul fantastic, o piatră veche, mică, îi atrase atenţia.
Literele şterse de ploaie şi vânt erau abia perceptibile. Dădu la o parte iarba crescută haotic pe mormânt şi atunci înţelese.
Anisie Pilomida era numele pe care reuşi să-l descifreze. Pătruns de însemnătatea momentului, începu să citească mai departe pe piatră: “doctor în ierburi, poţiuni, descântece şi zicători, cea mai mare ghicitoare din zona, fiica Mamei Omida”.
Găsise răspunsul. Se uită la ceas… mai erau două ore până la miezul nopţii. Ardea de nerăbdare. Ştia că Pilomida se va trezi la miezul nopţii.
Se întoarse la castel, unde savură un pahar de sânge cu gheaţă şi aşteptă. Când orologiul sună la ora 12 fu prezent la mormântul ei. Pilomida deschise mormântul, şi, când ieşi, dădu ochii cu el.
- Cine eşti şi ce vrei? glăsui Pilomida.
- Sunt Contele Dracula de la Castelul din Tihuţa, răspunse el.
- Am văzut ce-ţi scria pe mormânt şi am venit să mă ajuţi.
- Eu?! De ce-aş face-o?
- Pentru că avem în sat castelul acesta frumos, dar turiştii nu mai sunt ce au fost odată, nu se mai sperie, nu le mai este frică de mine ca odinioară.
- Ha, ha, ha….începu să râdă.
- De ce râzi?
- De tine, ce vampir eşti tu, dacă nu poţi să sperii nişte oameni?
- Ha, ha, ha….continuă să râdă în hohote.
- De asta am venit, ca să mă ajuţi.
- Hmmmm… complicat. Mai întâi vreau să-ţi văd castelul.
- Hai să mergem.
Porniră amândoi agale până la Castel. Odată ajunşi Pilomida vru să vadă camera unde dormea Contele.
- Interesant… Aici dormi? Siciriul e în regulă, dar camerei ăsteia parcă îi lipseşte ceva. Pune nişte descântece pe perete. Ai nişte sânge?
- Desigur.
- Pregăteşte-mi o cană cu sânge şi o pană de raţă, îi ordonă Pilomida.
Apoi aceasta, cuprinsă de magia momentului începu să scrie pe perete:
„Aici de vei intra,
Craci de broască vei mânca,
Contele te va saluta,
Şi de sânge te va scăpa.
Vino iar şi iar,
Să guşti al sângelui nectar,
Numai la Dracula
Unde Contele îşi umple gura
De lichid roşu şi suculent,
Aici, unde totul e perfect.”
Mai am unul, ar merge de minune pe celălalt perete:
„Ochi de broască, piei de taur şi un mic balaur
Două-trei frunze de laur
Sânge proaspăt de fecioară
O copită de mioară
Mierea de la o albină
Plus un corn de la o bovină
Nişte cimbru, pătrunjel
Puţină sare, piper
Iată licoarea-i gata
Pilomida e şireata
Cu-al ei descântec bun
Contele nu e nebun
Vă pofteşte pe la el
Pe la el, pe la castel
Haideţi fraţilor veniţi,
De el să nu fugiţi….”
- Acest descântec este de la Mama Omida, să moară toţi duşmanii de invidie. Trebuie doar să-ţi prepari licoarea şi să o bei în fiecare dimineaţă înainte să te pui la somn. Dar mai e ceva ce trebuie să faci….
- Ce ? întrebă mirat Contele.
- În fiecare seară trebuie să te arăţi cel puţin unui om căruia să-i sugi sângele şi să-l laşi pe treptele Castelului, iar când se adună noaptea la Festivalul Usturoiului de la Castel să le arăţi ce ştii. Atunci sigur se vor speria şi îţi vor ştii de frică.
- Anul ăsta, până la Festival, nu-mi va mai scăpa nici o victimă! Iar cine va cuteza să se arate în faţa mea la Festivalul Usturoiului din Ținutul Contelui Dracula… va fi bine primit! Ha ha ha...
Marele premiu de 500 de lei va fi oferit de Biblioteca Județeană „George Coșbuc” iar Bistrițeanul.ro și Asociația de promovare a turismului „Turist în Bistrița-Năsăud” vor avea grijă ca alesul câștigător să fie, pentru o zi, Oaspete Răsfățat în Ținutul Contelui Dracula unde își va putea aduce cu el încă trei prieteni care să-l admire și să se distreze cot la cot cu invitații speciali ai Festivalului! Nici câștigătorii locurilor II și III nu vor pleca acasă dezamăgiți sau cu traista goală!