Ministerul Sănătăţii are pregătit un ghid foarte explicit și coerent despre măsurile concrete care trebuie luate de către orice spital în care apar cazuri de infecţii cu Clostridium Difficile. După ce am citit ieri dreptul la replică venit din partea Direcţiei de Sănătate Publică Bistriţa-Năsăud, ne-am dat seama că cei aflaţi în fruntea acestei instituţii au omis să citească acest ghid. De aceea, facem publice cele mai relevante explicaţii şi instrucţiuni oferite de către minister.

Conform Ministerului Sănătăţii, în primul rând are loc etapa de diagnosticare a infecţiei determinate de Clostridium Difficile. Astfel, are loc orientarea clinică, care „este esenţială pentru iniţierea rapidă a izolării şi a terapiei adecvate”.

În funcţie de diagnostic, de severitate, se „influenţează planul terapeutic”. Adică, măsurile luate sunt direct proporţionale cu gravitatea cazului. În cazul unui diagnostic etiologic, adică determinarea cauzei unei boli, Ministerul Sănătăţii vine şi cu indicaţii de testare. Astfel, trebuie testaţi „toţi pacienţii la care diareea apare după 48 de ore de la internare” şi toţi cei care prezintă „diaree sau alte tablouri clinice sugestive la pacienţi care au avut spitalizări recente sau tratament la domiciliu cu antibiotice, antisecretorii gastrice, imunosupresoare”.

În continuare, Ministerul Sănătăţii defineşte clar originea infecţiilor cu Clostridium Difficile. O infecţie cu Clostridium Difficile este de origine intraspitalicească dacă „debutul simptomelor are loc la mai mult de 48 de ore de la internare, pe parcursul internării şi 28 de zile după externare”. Infecţiei nu îi poate fi determinată originea în cazul în care „debutul simptomelor are loc într-un interval de 4-8 săptămâni de la externare”.

Tot în documentele ministerului apare şi o figură legată de încadrarea epidemiologică şi evolutivă a cazului de ICD (Infecție cu Clostridium Difficile). Pe scurt, dacă un pacient are diagnostic cert sau chiar improbabil de infecţie cu Clostridium Difficile şi dacă NU a mai avut infecţie cu Clostridium Difficile în ultimele 12 săptămâni se comunică „CAZ NOU”. În plus, dacă debutul simptomelor a fost la mai mult de două zile de la internare se raportează „ICD nosocomială cu debut spitalicesc”.

Deși DSP BN nu recunoaște nicio infecție nosocomială cu Clostridium Difficile, ci doar cazuri prezente în secția de Boli Infecțioase, cazul lui Gavrilă Mureșan, bărbatul care a murit în 5 martie 2015 în aceeași secție se încadrează perfect în descrierea Ministerului Sănătății ca infecție nosocomială cu debut spitalicesc. Caz neraportat deci de spital și neexistent în statistica DSP BN pe 2015.  

În următorul capitol, Ministerul Sănătăţii face „recomandări terapeutice în infecţia determinată de Clostridium Difficile (ICD)”. Astfel, în ceea ce priveşte măsurile de bază care trebuie luate, acestea sunt două: eliminarea factorului sau a factorilor favorizanţi şi „iniţierea terapiei etiologice şi a măsurilor de limitare a transmiterii interumane cât mai rapid”. Adică, suprafeţele, saloanele, holurile, toaletele şi orice altă încăpere cu care pacientul ar fi putut intra în contact trebuie DEZINFECTATE corespunzător pentru a nu fi expuse şi alte persoane.

Ghidul ministerului dă instrucţiuni clare şi pentru măsurile speciale care trebuie luate în spital în cazul primei infecţii cu Clostridium Difficile şi la prima recidivă. Astfel, în momentul în care medicul constată infecţia cu Clostridium Difficile sau doar o bănuieşte (diagnostic probabil ICD), pacientul trebuie, în timpul cel mai scurt, izolat, iar factorii favorizanţi infecţiei trebuie îndepărtaţi.

Pentru a preveni transmiterea interumană, deci ca pacientul să nu transmită infecţia şi altor oameni, fie că are diagnostic cert, fie că are diagnostic probabil, bolnavul trebuie să fie izolat într-un salon special, marcat corespunzător. Personalul care îngrijeşte secţia „specială” este alocat DOAR pentru acea secţie cu bolnavi infectaţi cu Clostridium Difficile. De asemenea, nu se permite utilizarea echipamentelor refolosibile pentru că acestea nu pot fi dezinfectate corect!

Ba mai mult de atât, şi personalului medical trebuie să îi fie asigurate măsuri speciale de protecţie. Nici măcar dosarele medicale nu au voie să fie introduse în saloanele pacienţilor infectaţi cu Clostridium Difficile.

În ceea ce priveşte dezinfectarea suprafeţelor, acestea se spală întâi cu detergent şi apoi se continuă cu dezinfectanţi. Păcat că la noi sunt diluaţi şi nu prea mai pot face mare lucru în faţa agentului patogen Clostridium Difficile.

Ironic în contextul actual din Bistriţa-Năsăud şi din toată ţara, pacienţii şi familiile lor trebuie să fie EDUCATE cu privire la prevenirea transmiterii infecţiei. Ministerul Sănătăţii consemnează în ghid faptul că trebuie să fie asigurate „broşuri pentru informarea pacienţilor/membrilor familiilor în privinţa regulilor de respectat”. Şi, surpriză: nu numai pacienţilor şi personalului medical trebuie să le fie asigurate condiţii speciale: trebuie asigurate condiţii în spital „pentru ca vizitatorii să respecte aceleaşi măsuri de protecţie ca şi personalul medical”.

În acelaşi document este evidenţiat foarte clar că se raportează atât cazurile de ICD cert, cât şi cazurile de ICD probabil. Medicii trebuie să ia în calcul că orice pacient internat într-o secţie în care au existat cazuri de infecţii cu Clostridium Difficile este predispus la infectare.

Acestea fiind spuse, lecţia fiind predată, dacă analizăm cazul omului care a murit din cauza unei infecţii cu Clostridium Difficile anul trecut la secția Boli Infecţioase în Bistriţa, câte dintre toate aceste măsuri au fost luate în spital sub atenta supraveghere a instituţiei abilitate - DSP BN?

Neglijența celor care ar fi trebuit să protejeze bolnavii și aparținătorii este evidentă. Iar „zădărnicirea prevenirii îmbolnăvirilor”, infracțiunea incriminată de Codul Penal ar putea fi cercetată și la Bistrița.