Un spectacol greu de clasificat, cu sunete sprinţare, jucăuşe, triste, macabre sau zglobii, senine şi limpezi ca un cristal: concertul susţinut astă seară de Ada Milea la Sinagoga din Bistriţa i-a făcut pe mulţi spectatori să râdă cu lacrimi senine ca în copilărie, să aplaude îndelung şi frenetic şi să se bucure realmente de muzica ei specială.
Cea de-a doua ediţie a Studfest – festivalul realizat de şi pentru studenţii bistriţeni – i-a adus astă seară, într-un concert cu totul special – pe Ada Milea şi Bobo Burlăcianu. Cei doi muzicieni au prezentat în prima parte a concertului un colaj de piese realizate pentru spectacolul „Deliruri” (în regia lui Mihai Mănuţiu) având texte semnate de Ion Mureşan şi publicate în ultimul volum al poetului – „Alcool”.
„Dacă tot e un festival studenţesc, să începem concertul cu poemele lui Ion Muireşan din volumul Alcool” a făcut Ada Milea introducerile de rigoare, după care imaginile şi sunetele au început să se adune în cheaguri de sânge: „M-am uitat la cer. Cerul era ca un şantier. Au încetat toate lucrărileeee!” sau „În cultura română se plânge mult dintotdeauna” sau „Îţi vine să tragi peste ea cearşaful pădurii / e foarte frumoasă / cetăţeni, n-o lăsaţi să iasă din casă!”
În partea a doua, Ada Milea şi Bobo Burlăcianu au prezentat fragmente din piesa „Insula” după Gellu Naum, spectacol prezentat şi pe scena Teatrului la Naţional din Cluj, conturând cu doar câteva sunete şi jucării ascunse într-un geamantan mic de paie – o lume fantastică: Robinson Crusoe, „singur dar viu” pe insula destinată lui – învaţă sau reînvaţă cum se vorbeşte, cum se spune şi ce înseamnă „apă”, cum se joacă un copil şi cum se pot construi crime, poveşti de amor, pedepse, gelozii insuportabile, isterii, promisiuni, lacrimi şi sfinţi, personaje din păpuşi sau ursuleţi de pluş cu un trecut pătat, ah, ce păcat!, singurătăţi crunte şi abisale cufundări într-un sine uitat. Dar regăsit.
Publicul prezent la Sinagoga din Bistriţa i-a aplaudat îndelung şi furtunos pe cei doi artişti care au cântat, drept bonus, trei bisuri – între care şi două „colinde horror”.