A reinstaurat Constituția democratică din 1923 în speranța că țara noastră va reveni la un regim politic democratic. Nu a știut că la Yalta marile puteri victorioase au lăsat România în spatele cortinei de fier, la dispoziția bolșevismului sovietic. A încercat să se opună sovietizării prin greva regală, refuzând să semneze decretele guvernului pro rus al lui Petru Groza. 

Silit de comuniști să abdice prin metode care astăzi ar fi catalogate ca și acte de terorism, Regele a luat calea pribegiei trăind cu simplitate și reprezentându-și cu mândrie și onoare țara din exil. Timp de patru decenii, Regele Mihai a fost pentru milioanele de români, care am trait în bezna comunistă, memoria vie a României reale, cu istoria, tradițiile și valorile sale sacre pe care ideologii vremii le doreau mutilate sau uitate. 

Refuzat de către regimul Iliescu să intre în țară în 1990, a revenit în 1992 în uralele a 500.000 de români. A reprimit cetățenia româna retrasă de către regimul comunist doar în 1997, sub președinția lui Emil Constantinescu. 

Discursul ținut de Regele Românilor, Mihai I la împlinirea vârstei de 90 de ani în fața Camerelor reunite ale Parlamentului  este un veritabil testament politic pe care întreaga națiune trebuie să-l asume. Egoismul, patima absurdă, vrajba și inechitatea nu au ce căuta într-o țară care se vrea generoasă și mare. 

Dumnezeu să-l odihnească pe Majestatea Sa, Regele Mihai I și să ocrotească țara pe care a iubit-o necondiționat.

        Ioan Turc

Președinte PNL Bistrița-Năsăud