Scriitorul Ioan Pintea a fost invitat să participe zilele trecute la unul dintre cele mai importante evenimente dedicate cărţii: Târgul Internaţional de carte de la Franfurkt. „M-au impresionat zecile de mii de cititori care vizitează târgul, organizarea impecabilă, arhitectura (ca spaţiu şi întindere), fineţea, calmul, civilitatea şi disponibilitatea editorilor, a agenţilor literari, senzaţia că toate editurile din lume sunt aici, starea de prietenie şi solidaritate dintre scriitor-editor-cititor...” a povestit Ioan Pintea pentru Bistriteanul.ro.

Târgurile de carte româneşti (Bookfest şi Gaudeamus) au preluat multe lucruri bune de la Bookmesse, consideră scriitorul care şi-a lansat la Frankfurt ultima carte – „Proximităţi şi mărturisiri” şi care consideră că „fiecare organizator de târg de carte din România ar trebui să participe, să vadă târgul de carte de la Frankfurt înaine de a organiza un asemenea eveniment...”

Ioan Pintea se ocupă în aceste zile şi de Centenarul Nicolae Steinhardt care se va desfăşura mâine, la Hotel Metropolis şi nu se consideră deranjat de faptul că este perceput uneori doar ca discipol al lui Nicolae Steinhardt sau că este plasat în umbra marelui cărturar. „Nu mă deranjează, dar sunt contrariat că există câţiva cârcotaşi care nu vor să distingă între cărţile mele şi ceea ce am moştenit de la Nicolae Steinhardt. Am scris totuşi şi câteva volume de poezie şi nu puţine pagini de jurnal care nu au nimic de-a face cu Steinhardt. Le putem numi evadări… Însă, în definitiv, ce e rău că sunt devotat acestui uriaş intelectual şi că în faţa unei asemenea „personalităţi copleşitoare” mă înclin şi rămân, chiar dacă am trecut de 50 de ani, etern elev şi discipol?!”

Scriitorul Ioan Pintea consideră că „este atâta suficienţă, „originalitate” şi caniculă pe bază de prostie în jur încât pentru mine umbra lui Nicolae Steinhardt e absolut necesară şi mântuitoare...”

Ultima sa apariţie editorială – jurnalul de cititor / scriitor „Proximităţi şi mărturisiri” conţine însemnări, reflecţii, notaţii, culturale şi teologice, scrise de-a lungul anilor. „Fără îndoială, jurnalul ca gen literar e fixat definitiv în canonul literar. Îi dau mari şanse. Gândiţi-vă la fraţii Goncourt, Tolstoi, Dostoievski, Andre Gide, Rebreanu. Pentru că tot l-am pomenit pe Nicolae Steinhardt, să nu uităm de „Jurnalul fericirii” – probabil cea mai bine vândută carte din România, cartea care a schimbat destine şi a mişcat mecanisme în istoria literaturii române...” a mai amintit scriitorul Ioan Pintea.