Dacă agenda zilei este ocupată la televiziunile naționale cu neîncrederea lui Antonescu în Ponta, iar în plan local politica se ocupă de unanimități în orgoliu, economia urlă de durere că moare în chinuri. Zilnic aud de firme locale mari care au intrat în insolvență sau, mai grav, și-au cerut singure falimentul. Interesează pe cineva?!
În țara asta sunt două lumi paralele. Una-i la televizor și alta e pe stradă. La televizor, țara se perpelește de conflictul dintre Ponta și Antonescu, încercând să afle cine-i mai supărat de la marea tragedie a numirilor procurorului șef la DNA. Nu am prea înțeles multe din conflictul ăsta, dar mi-e foarte clar că e o funcție de mare interes politic dacă se bat toți ca orbii pe ea și se rup lanțuri de iubire abia sudate. Și ca un comentariu scurt, mi se pare că PNL - Antonescu joacă ”bâza” și PSD - prin Ponta, încearcă cu mult calm să calmeze spiritele și arată că e un coechipier de nădejde, iar bărbat e ăla care poate îndura. Vom vedea până când...
Și la Bistrița PNL joacă câteodată ”bâza” cu partenerul. După ședința de Consiliul Local în care partenerii USL au votat separat bugetul după ce s-au luat la harță de la Cultură (banii de la cultură-sic!), la alegerile de sâmbătă a fost concurs între PNL și PSD faza pe unanimitate. N-a fost nimeni mai prejos și Radu Moldovan și Stelian Dolha au câștigat alegerile unde au candidat singuri cu o unanimitate care l-ar fi făcut invidios și pe Ceaușescu. Fiecare a fost (re)ales cu sută la sută din voturile exprimate. N-a fost nici măcar un vot anulat sau o abținere. Ceva de vis pentru orice șef de partid.
Dacă în politică situația e roz și doar orgoliile mai tulbură nițel apele, în viața reală situația se complică.
Dacă în anii trecuți asistam la falimentul de neoprit al firmelor mici și mulți cârcoteau că cei mici și slabi pot să moară liniștiți că mai are statul pe cine se baza și c-un forfetar toți suntem datori, astăzi asistăm la falimentul marilor firme - un semnal foarte îngrijorător. Aproape zilnic aud nume de mari firme din oraș care au intrat în insolvență și zilele trecute am auzit că un gigant din zona industrială și-a cerut falimentul. Nu voi da nume pentru că nu vreau să le creez probleme de imagine pe lângă problemele grave cu care se confruntă deja.
Ce înseamnă pentru mine o mare firmă? O firmă care avea de la zeci la sute de salariați care astăzi nu mai au unde lucra și vor îngroșa rândurile șomerilor. Înseamnă și un mare contribuabil care a cotizat lună de lună cu miliarde la bugetul de stat. Și zeci de angajați plus alte zeci și zeci, plus sute, la adunare dau mii de șomeri.
La care se adună alte mii de oameni rămași fără lucru în toată țara.
În opinia mea, semnalul economic care vine din zona industrială, inclusiv a Bistriței, unde au fost și mai urmează să fie sute de concedieri (mascate sau nu) arată că economia moare în chinuri și nimeni nu-i aude urletul de jale. În politică prioritățile zero sunt legate de funcții și orgolii, iar în viața reală e din ce în ce mai greu. Firme mici și mari care se închid, altele se zbat îb chinuri, șomaj...
Pe de altă parte și cei care au mai rezistat sunt deprimați și își testează în continuare limita de suportabilitate în afaceri. Câte controale pe lună mai pot suporta, câte umiliri pentru o banală adeverință, cam câți bani să mai dai statului să-i ajungă...
Dar, astea contează mai puțin pentru mulți. Circ la televizor și politică să avem, că-n rest scapă cine poate...