Eşti martor la un eveniment care poate deveni o ştire? Sună-ne sau trimite un mesaj pe Whatsapp la 0728237215! | Ai filmat sau fotografiat o situaţie inedită care poate deveni o ştire? Trimite un e-mail pe adresa: redactia@bistriteanul.ro |

RECOMANDĂRI
Casa Cu Bere, Italtextil, IMP România și Central Motors fac angajări! Alte locuri de muncă disponibile:
FOTO/VIDEO - Și-a salvat camarazii de la moarte, în Afganistan, iar acum își pune din nou viața în pericol pentru a-și face bine fiul
EXCELENT: Diana Spătărescu, elevă în clasa a XI-a la Infoel, a câștigat Premiul Gopo – echivalentul Oscarurilor românești
FOTO - Organizația Off-Road Năsăud, la Casa Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc: «Am primit mai mult decât am dăruit»
FOTO/VIDEO - INEDIT! Vă e dor de roșiile din grădina bunicilor? Vă ajută un liceu din Bistrița
FOTO: Descoperă tendințele sezonului în noua colecție Sense SS 2018!
Două prietene impresionează creând evenimente de poveste. Au atâta imaginație că nu se repetă vreodată…
BISTRIȚA / VIDEO: Epilare facială definitivă prin electroliză la Salon La Belle Femme

  25 vizitatori online


REDACȚIA:
Tel: 0728-237 215
Fax: 0363-814306
Email: redactia@bistriteanul.ro
whatsapp icon0728-237 215
Redactor Șef - Raluca Nechiti
PUBLICITATE
publicitate@bistriteanul.ro
Mobil: 0754-777.536
JURIDIC
Redacția beneficiază de serviciile Cabinetului de avocatură ARIS CUPȘA, Bistrița, Baba Novac, nr 9, tel 0742-766078, fax 0263-210015



INTERVIU. Ovidiu Danci: “Am suferit mult, am vrut să mă sinucid, dar în final am descărcat toată ura celorlalţi în dans...”

27/09/2013 17:05:04 Ioana BRADEA  
De puţină vreme, balerinul şi actorul bistriţean Ovidiu Danci poate fi admirat în fiecare vineri seara, în emisiunea “IComedy” pe Antena 1, cu Mihai Bendeac – idolul său. A absolvit Academia de Balet din Munchen, a îmbrăcat costumele lui Gucci şi Christian Dior şi, evident, a făcut mărturisiri tulburătoare pentru Bistriţeanul.ro.

Ovidiu Danci a copilărit la Bistriţa, a locuit o vreme în Germania, a câştigat marele premiu al Festivalului Internaţional “Il mondo in musica” (Italia), a revenit în ţară, continuându-şi cariera cu studii în actorie, a primit rolul principal în primul sitcom românesc („Om bogat, om sărac”), a dansat la Teatrul Naţional Bucureşti în prima producţie musical românească („Chicago”) iar după această experientă, timp de 8 luni a dansat în alte musicaluri, pe un vas de croazieră.

Iată că a sosit şi vremea mărturisirilor pentru Bistriţeanul.ro...

Cum s-a întâmplat să „aterizezi”, alături de Mihai Bendeac, la Antena 1...?

Îl admiram de multă vreme pe Mihai Bendeac, mi se părea şi mi se pare şi acum un artist genial – a fost practic singurul actor care şi-a asumat rolurile de travesti în România... Destinul a făcut să ne întâlnim pe neaşteptate, mi-a propus să lucrez alături de el şi am acceptat instantaneu, fără să clipesc. Pentru că am simţit că este exact pasul pe care trebuie să-l fac şi care mă va împlini teribil... Mă cam săturasem doar de rolurile de femei. În echipa lui Mihai Bendeac am parte de o mulţime de roluri şi personaje diferite şi foarte complexe... Mi s-a oferit, în fond, şansa de a-mi depăşi limitele ca artist şi de a-mi dezvolta personalitatea foarte mult...

Se poate spune, în concluzie, că întâlnirea cu Mihai Bendeac a fost cea mai tulburătoare întâlnire cu o vedetă care te-a impresionat la maximum?

Categoric. Colaborarea cu Mihai Bendeac este cea mai mare provocare a vieţii mele. Sunt realmente copleşit de profesionalismul lui – scrie texte pentru noi câte 18 ore, filmează cot la cot cu noi, este un profesionist şi un perfecţionist cum rar am mai văzut...

Cum îţi explici că personajele tale feminine au atâta succes...? Ce crezi că place publicului atât de mult...? Şi de unde te inspiri atunci când le creezi...? Sunt ideile tale sau munciţi o echipă întreagă la ele...?

Cred că este ceva inedit ca un bărbat să interpreteze personaje feminine. Cam peste tot în lumea filmului (inclusiv la Hollywood) atunci când bărbaţii joacă în travesti atrag atenţia şi de cele mai multe ori impactul asupra publicului este enorm.

Mi se pare că eu şi Mihai Bendeac am ridicat această artă la un nou standard – l-am updatat la lumea noastră contemporană... S-a mai făcut travesti în România, dar nu s-a mers atât de departe... Noi, ca să intrăm cu adevărat în pielea personajului, chiar ne epilăm, ne pensăm... Dacă nu-mi place rochia, dacă nu-mi convin pantofii – nu fac rolul – atâta îl sucesc şi-l învârt pe toate părţile până când iese magnific...!

Contribui şi eu cu idei, însă lucrurile nu ar ieşi perfect dacă nu ar fi vorba de o echipă super-profesionistă în spate... Este vorba şi de multă comedie la mijloc iar atunci când joci în travesti, comicul parcă atinge cote maxime...

Când ai fost ultima oară prin Bistriţa...? Acuma, după ce ai trăit la Bucureşti „pe picior mare” în preajma unor celebrităţi şi a unor oameni deosebiţi – îţi imaginezi c-ar mai fi posibil să te întorci la Bistriţa, să trăieşti aici din nou...?

Nu, n-aş putea să compar Bistriţa cu Bucureştiul... Mă leagă atât de multe de Bistriţa, atâţia prieteni din copilărie sau prieteni mai noi... Părinţii şi rudele mele sunt aici. Este locul în care reuşesc să mă liniştesc oricând... Am fost în această vară la Bistriţa, am fost naş de cununie, şi m-am simţit ca de fiecare dată – foarte acasă.

Cum a rămas cu şcoala aceea de balet pe care voiai s-o deschizi la Bistriţa...? Dacă ar fi să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să împăcăm cumva şi capra şi varza – să zicem că ai reuşi să deschizi şcoala de balet dar munca ta ar trebui să se desfăşoare în continuare la Bucureşti. Cui ai îndrăzni să laşi şcoala pe mână...? Avem în Bistriţa coregrafi capabili de ceva mai de doamne-ajută – din câte ştii tu...?

La şcoala de balet n-am renunţat, însă, momentan, cât sunt tânăr, aş prefera să accept şi alte provocări. Pentru că Bistriţa musteşte de talent – este şi va fi vreme şi pentru acest proiect... Cred că doamna Florica Buduşan, cea care m-a învăţat primii paşi de dans, este cea mai potrivită persoană căreia i-aş încredinţa şcoala mea...

Ţi s-a întâmplat să primeşti avansuri din partea unor bărbaţi „inspiraţi” de rolurile tale în travesti...? Ţi s-a întâmplat să fii considerat homosexual...? Te-ar deranja dacă ai fi...? Crezi că ar fi o piedică în calea evoluţiei tale...?

De la 10 ani, de când am început baletul la Cluj, am fost catalogat ca fiind homosexual... Şi toţi colegii mei de balet au păţit acelaşi lucru. Pentru că circulă la noi mentalitatea asta stupidă că baletul nu s-ar potrivi băieţilor... Am suferit foarte mult pe tema asta. La 18 ani am clacat şi am vrut să mă sinucid, dar, din fericire, am reuşit să trec peste acel moment. Practic mi-am descărcat toată ura şi răutatea celorlalţi în dans... M-am ambiţionat în final şi mi-am spus “lasă că le-arăt eu lor...!“

Avansuri din partea unor bărbaţi n-am primit. Pentru că fac foarte clar distincţia între viaţa mea particulară şi rolurile pe care le interpretez. Colegii mei mai fac uneori glume pe seama rolurilor, dar atâta timp cât mi-am trasat clar limita între roluri şi Ovidiu Danci...

Care a fost momentul cheie în care ai decis să renunţi la baletul clasic...? Ţi s-a părut prea artificial în comparaţie cu dansul contemporan...?

Nicidecum! Baletul clasic rămâne prima mea dragoste... Dar este incredibil de greu şi solicitant iar la un moment dat au intervenit nişte probleme de sănătate... Chiar după ce am terminat Academia de Balet din Munchen, am mai dansat vreo doi ani de zile şi apoi am început să resimt mari dureri la spate, mă trezeam dimineaţa şi nu reuşeam să mă ridic din pat. Într-un final, după multe analize fără rezultat, cei de la Academie m-au trimis la medicul echipei Bayern Munchen – el a descoperit că aveam probleme la a treia vertebră din coloana vertebrală, în zona lombară... A trebuit să mă opresc din dansat o vreme, am făcut recuperare mult timp...

Nu ţi-e groază că te judecă lumea sau că unii te consideră acum superficial sau vulgar...?

Nu, nu mi-e groază. Atâta timp cât îmi fac rolul perfect, atâta timp cât am reuşit să joc în cele mai profesioniste locuri... Cu critici sau lucruri urâte este uşor să împroşti – am realizat asta după primele roluri... Şi nu simt c-ar trebui să mă justific în niciun fel...

Se poate spune că este un alter-ego al meu. Mi-e clar că este un dar de la Dumnezeu, o menire a mea, o nişă pe care reuşesc s-o exploatez bine... Important mi se pare să râdă lumea...

Ce faci când te apucă lehamitea de tot zgomotul care te înconjoară...? Cum îţi reconstruieşti liniştea...?

Închid ochii şi visez... Mă rog tot timpul lui Dumnezeu şi îi mulţumesc pentru harul pe care l-am primit – harul de a face oamenii să râdă. Îi mulţumesc că pot să transmit ceva publicului, că din ceea ce mi-a dăruit – pot şi eu să dăruiesc mai departe...

 

Sursa foto: Facebook

7622 vizualizari


loading...


404 Not Found

Server Error

404

Page Not Found

This page either doesn't exist, or it moved somewhere else.


That's what you can do




Avertisment:
Introducerea comentariilor la articol este posibilă doar autentificat cu contul de FaceBook. Autorul comentariului va fi singurul responsabil de conținutul acestuia și își va asuma eventualele daune, în cazul unor acțiuni legale împotriva celor publicate pe site.

NOTĂ: Bistrițeanul.ro vă roagă să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse cititorilor care au postat un comentariu sau persoanelor despre care se scrie în articol, se va sancționa prin cenzurarea partială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta comentarii.


CAUTARE
STIRILE DE AZI

Publicitate
Certificat Web Certificat Web RSS - Ia stiri de aici Aboneaza-te la FeedBurner
Reproducerea totală sau parțială a materialelor este permisă numai cu acordul expres al Bistriteanul.Ro.
© Copyright 2008 - 2022 Bistrițeanul.ro