Nicolae Vrăsmaş a ales să prezinte, la Simpozionul Cultural al Văii Bârgăului (întâlnirea de suflet a bârgăuanilor ajunsă la cea de a 44-a ediție) o lucrare cel puţin incitantă, intitulată „Nostradamus de Borgo și viitorul!”. Practic, toate comunicările de la această sesiune ar fi trebuit să se încadreze în tema „Bârgaiele între trecut și viitor”, a precizat scriitorul, dar cum trecutul rămâne încă predominant și atrăgător, câștigă mereu în fața prezentului, în timp ce viitorul rămâne neabordat...

„Așa se face că am ales ca temă viitorul – devenit, în mare parte și el trecut – verificat prin prevederile unui bârgăuan care s-au întâmplat în marea lor majoritate, altele urmând de acum înainte, prezicerile realizate dovedind puterea unui adevărat „Nostradamus de Borgo”, după numele de atunci al comunei, Borgo Tiha, în care s-a născut și a trăit prorocul „Găbriș”.

Cum l-aţi defini pe „profetul Găbriş”…?

„Profetul Găbriș” a fost și va rămâne un fenomen petrecut cu adevărat și poate fi încadrat alături de altele asemenea, cunoscute în țara noastră sau în afara ei, fapt pentru care a fost comparat, de aproape toți cei care au scris despre el, cu Nostradamus.

Cred ca se poate spune fără să greşim - că sunteţi printre ultimele persoane care l-au văzut în viaţă pe „profetul” din Bârgău...

Nici vorbă, sunt încă multe persoane, în viață, contemporane cu Găbriș, în primul rând câțiva bătrâni din familie, nonagenari, precum Florica (92 ani) și Dumitru Trișcă (93 ani), din Tiha Bârgăului, Ioana Vlad (92 ani), din Prundu Bârgăului, mătușa mea, născută Sucilea și mulți alții dintre urmașii săi, care ar mai putea fi identificați.

Ce vă mai amintiţi despre el…?

Amintirea mea despre Găbriș este foarte vagă, încă nu împlinisem 5 ani și nu rețin decât figura unui bătrân încărunțit care stătea pe un scaun, în târnațul casei părintești, de pe ulița din vale, fără a realiza importanța întâlnirii de atunci, care a rămas multă vreme legată mai mult de bunica, pe care o urmam aproape tot timpul și aproape peste tot. Bunica mea, Paraschiva, născută Bozga și căsătorită Sucilea, a fost nepoata prin înfiere („luată de suflet”) a lui Găbriș, fiind sora mai mică a lui Gafina, femeia acestuia.

Care vi se par cele mai importante profeţii ale sale…?

Toate profețiile lui Găbriș au fost importante prin faptul că multe dintre ele s-au întâmplat, după trecerea sa în veșnicie, iar cele care nu au avut loc până acum se vor produce în viitor.

Printre cele petrecute aș menționa următoarele: şi-a prevăzut ziua morţii, l-a prevenit pe fratele său Ion, care i-a întrerupt cu forța postul de 40 de zile, dezvăluindu-i mistuirea viitoare a casei într-un incendiu, a prevăzut şi că sicriul fratelui nu va avea linişte şi va fi scos din pămînt în urma unor puternice inundații. A mai fost povestea cireșului plantat în grădină de Găbriș, despre care profetul a avertizat că atunci când va fi retezat se vor produce mari inundaţii, şi - într-adevăr, după ce oamenii l-au tăiat, au urmat inundațiile catastrofale din 1970...

A spus despre o casă din centrul comunei Tiha că va ajunge magazin cu produse doar pe cartelă ("pe țâdulă"), dar și că pe Balta Fântânii din Suseni (lângă gară), se va face casă de comerț. A prevestit cumva apariţia radioului, afirmând că se vor instala difuzoare în toate casele, de unde „va cânta dracu'”, sau că pe drumul de pe Valea Tureacului, impracticabil pe atunci, „oamenii vor merge pe roată”, prevestind astfel bicicletele, mult folosite și astăzi, pentru că pe această frumoasă vale nu au circulat niciodată mijloace regulate de transport în comun.

A prevăzut sfârșitul războiului, despre care Găbriș spunea că „ne-om culca cu unii și ne-om scula cu alții”, dar și faptul că după aceea „vor fi jăndari în cănțălărie”.

În timpul construcțiilor la cazărmile militare, dintre Prund și Tiha, pe locul unde au fost înainte depourile de locomotive și vagoane ale „roibanului” (trenul benzino electric, despre care nu am aflat dacă Găbriș ar fi amintit ceva), prorocul le-a spus lucrătorilor să se grăbească și i-a avertizat că nu vor mai sta mult pe aici unde vor reveni românii „îmbrăcați în haine asemănătoare”, la care aș adăuga, în completare din informațiile mele, faptul că discuția s-a purtat chiar cu un comandant maghiar, în sediul acestuia din „Casa cu turn”, existentă și azi  şi descrisă și de Radu Petrescu în Ochianul întors - o fostă locuință a familiei preotului Iuliu Suceavă, unde prorocul se pare că ar fi fost amenințat, însă l-au lăsat în pace, având peste 80 de ani. Dar spusele moșului s-au împlinit, după decesul acestuia.

La povestea construirii bisericii din centrul Tureacului, care a avut loc în mai multe etape, așa cum prevăzuse prorocul, pot să adaug faptul spus de Găbriș că „biserica se va face în cel mai spurcat loc”, unde era un fel de șatră și o șură veche, în care se adăposteau drumeții și consumau băuturi într-o crâșmă cunoscută ca „Ștalăul Burloaiei”, administrate de o evreică astfel poreclită.

În același centru al Tureacului, a existat un stâlp de oțel înfipt în pământ, despre care nimeni nu știa cine și când l-ar fi pus, și care nici cu mașinile cu cabluri ale ungurilor nu a putut fi scos, dar care într-o noapte, pur și simplu, a dispărut, așa cum prevăzuse Găbriș.

Dar cum nici Găbriș nu știa cine este autorul acestei opere, totul rămâne un mister. Se poate însă presupune că stâlpul ar fi un rest din indicatoarele Drumului Împărătesc (Iosefin), sau și mai vechi al unui drum roman, dacă nu mergem mult mai departe, în gândire, admițând că a fost un semnal divin care să îndrume construirea bisericii, tocmai în locul cel mai „spurcat”, transformându-l într-unul de sfântă însemnătate.

O dovadă actuală a „sfințirii locului”, în centrul Tureacului, sunt noile și modernele realizări urbanistice realizate în ultimii ani, care vor fi, în viitor, un posibil centru al comunei Tiha Bârgăului.

După cunoștințele mele, prezicerile lui Găbriș s-au realizat așa după cum „prorocul o zâs”, dar multe din cele cu bătaie îndelungată și adesea exprimate prin adevărate metafore, nu au fost înțelese... Sau nu erau crezute, motiv pentru care multe s-au risipit și s-au uitat.

Dar au mai rămas unele care încă se mai pot întâmpla în viitor, cum ar fi construcția, reluată în prezent, a „Drumului Blajului”, unde alunecările de teren vor continua și nu vor putea fi oprite, dar și „erupția” (n.n.) Muntelui Oala, posibilă într-un timp geologic îndepărtat... Dacă se va produce, ar însemna că viziunile bârgăuanului le depășesc pe cele ale lui Nostradamus.

Despre „Drumul Blajului” Găbriș a prezis că „se va face un drum peste Blaju, dar nu va rezista. Tot îl vor face și drumul se va tot surupa”. În varianta aflată de la mama mea și reținută de mine întocmai, Găbriș ar fi adăugat că „ceea ce vor face ziua, se va dărâma noaptea iar drumul nu se va termina, până când cineva o să găsească acolo o oală, după care vor urma vremuri foarte bune”. O descoperire geoarheologică? Totul este posibil...

- va urma -