A absolvit Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu” din Bistriţa, într-o clasă de Ştiinţe ale naturii bilingv engleză şi, după ce a contestat nota primită la matematică (9.80), a primit 10 de la profesorii care i-au reevaluat lucrarea, devenind al doilea elev cu 10 pe linie la examenul de Bacalaureat, în Bistriţa-Năsăud. Horea Toniuc a acceptat să ofere câteva răspunsuri cel puţin interesante – pentru Bistriţeanul.ro.

De ce ai făcut contestaţie dacă tot ai luat note atât de mari...?

Horea Toniuc: Am făcut contestație pentru că am considerat că meritam 10, chiar dacă diferența era nesemnificativă. Cred că oricât de mare ar fi nota, dacă cineva consideră că merită mai mult, atunci este cel mai bine să depună contestație.

Ce înseamnă până la urmă Bacul pentru voi, elevii dintr-a 12-a? Contează media pentru facultate? Este, aşa cum ziceau părinţii noştri, "examenul de maturitate"? Aveţi parte de stres înainte, cu pregătirea, cu testele, etc...?

Horea Toniuc: Bacul este un pas pe care trebuie să îl facem. Nu este un examen dificil, dar este un examen pentru care trebuie să temobilizezi să înveți, să îți stabilești prioritățile și să lași distracțiile pe plan secundar. Cred că din acest motiv putem spune că este un “examen al maturităţii”. La unele facultăţi media contează, la altele nu, motiv pentru care nu cred că este neapărat relevantă ierarhizarea asta în ordinea mediilor de la Bac. Unii elevi se concentrează mai mult pe examenele de admitere. Eu personal am avut nevoie de note peste 9 la matematică şi fizică pentru a fi admis la facultate. Există puţin stres, un pic de frică atunci când păşeşti pe un teren necunoscut, dar cu o pregatire adecvată, stresul este uşor de depăşit.

Cum ai sărbătorit "victoria"? Cum te simti acum că eşti şi tu între elevii de 10, dar nu ai avut totuşi parte de "laurii" de care a avut parte Ioan Scurtu, de la Infoel...

Horea Toniuc: Nu am sărbătorit victoria într-un mod special. Am vorbit cu foarte multă lume care m-a felicitat, apoi am mers la un baschet şi seara am ieşit pe o terasă cu nişte prieteni. Nu cred că nota de la Bac te face învingător. Învingător eşti de fiecare dată când faci ceea ce te face fericit. Nu m-a deranjat faptul că nu am avut parte de “laurii” de care a avut parte elevul de la Infoel. Aşa cum spunea cineva pe un site, ştirile trebuie să fie de actualitate, şi în acel moment el era singurul cu media 10. De asemenea, povestea lui era mult mai ofertantă pentru presă, mai ales după bine-cunoscuta discuţie despre “liceul de fiţe” la care am învăţat. Eu îl felicit pentru rezultatul obţinut şi îi doresc mult succes mai departe şi cred că restul poveştilor despre şcolile din care provenim, meditaţii, care a luat primul 10 şi care a luat după contestaţii – nu îşi au rostul.

Unde îţi închipui că ai fi peste 10 ani...? Te-ai implica în politică ? Sau preferi zona business? Îţi imaginezi, de pildă, că ai putea trăi la Bistrita? Sau mai degrabă într-o altă ţară?

Horea Toniuc: Peste 10 ani vreau să fiu departe de Bistriţa, nu mi-am fixat o destinaţie, dar probabil undeva în străinătate, unde să lucrez la proiecte de amploare în domeniul ingineriei mecanice/aerospaţiale. Nu m-aş implica în politică. Cel puţin nu în politica românească la modul cum se prezintă ea la ora actuală, deci zona business ar fi mai potrivită pentru mine.

Ce te pasionează cu adevărat...? Eşti îndrăgostit?

Horea Toniuc: Fizica şi sportul. Nu sunt îndrăgostit.

Cum ar trebui să fie – după părerea ta – liceul ideal?

Horea Toniuc: După părerea mea, în liceul ideal profesorii sunt o sursă de inspiraţie pentru elevi, îi încurajează să îşi descopere interesele şi să îşi urmeze pasiunile, oricare ar fi acestea. În liceul ideal elevii şi profesorii îşi apreciază unii altora munca şi calităţile şi între ei există o relaţie de colaborare.

Ce aştepţi de la anii de studenţie...?

Horea Toniuc: Vreau să devin foarte bun într-un domeniu, să îmi urmez pasiunile, să cunosc oameni noi şi să îmi fac cât mai mulţi prieteni.  

Ce ţi-a plăcut în mod deosebit la "Liviu Rebreanu"? Ai avut parte de dezamăgiri?

Horea Toniuc: Mi-a plăcut la Liviu pentru că acolo se adună o mare diversitate de oameni, care provin din diferite medii sociale şi au diverse pasiuni şi interese. Am întâlnit la Liviu o mulţime de elevi pasionaţi, cu diverse hobby-uri, olimpici naţionali sau internaţionali la diferite materii, elevi care au participat la campionate mondiale de dans, sportivi cu rezultate foarte bune sau elevi care fac diverse activităţi de voluntariat şi cred că de la fiecare am avut ceva de învăţat.

Nu îmi place că se pune prea puţin accent pe sport. Eu am făcut parte din echipa de baschet a şcolii, cu care ne-am calificat de 3 ori la faza zonală a olimpiadei sportului şcolar, dar, din păcate, de două ori nu am reuşit s participăm din cauza lipsei banilor şi a interesului. Cea mai mare dezamăgire s-a întâmplat anul trecut, când trebuia să participăm la faza zonală, la Baia Mare. Am reuşit, împreună cu ceilalţi colegi de echipă, să strângem o parte din banii necesari şi am primit restul de la comitetul de părinţi, doar pentru a afla cu o săptămână înaintea competiţiei că nu vom mai participa, pentru că persoanele care ar fi trebuit să confirme prezenţa noastră nu au făcut acest lucru...