Firma Yamaha – celebră pentru realizarea unor piane de top are doar patru reprezentanţi care au dreptul să-i poarte în întreaga lume mesajul, iar unul dintre ei este şi Eduard Kunz, pianistul rus care a susţinut încă un concert extraordinar zilele trecute la Bistriţa şi care a acceptat să povestească despre cariera sa de pianist exclusiv pentru Bistriţeanul.ro.

Susţineţi atâtea concerte şi cântaţi de atâtea ori anumite piese. Cum faceţi să evitaţi monotonia şi rutina? Este posibil să trăieşti, ca muzician, fiecare concert la fel de intens…?

Interesantă întrebare. Dar cred că pentru orice muzician şi pentru mine în primul rând, cel mai important aspect într-un concert nu este neapărat ceea ce cant – ci mai ales conexiunea aceea specială care se creează între mine şi audienţa mea. Nu este vorba despre ce sau cum cânt, ci mai ales “întru” ce sau prin ce se stabileşte acea legătură specială între ceea ce ofer eu şi primesc cei din public sau îmi oferă ei şi primesc eu… Sunt momente speciale… Dar este vorba şi despre un anumit antrenament, o rutină sau mai degrabă un ritual de a transmite emoţiile – astfel încât acea conexiune să poată avea loc…

Vi s-a întâmplat vreodată să vreţi să vă opriţi în mijlocul concertului şi să plecaţi pur şi simplu acasă…?

Hmm… Da, te traversează tot felul de sentimente în timpul unui concert, uneori îţi spui “ah, m-aţi fi putut asculta în mai multă linişte”, “m-aţi fi putut aplauda un pic mai tare”, “m-aţi fi putut iubi şi aprecia un pic mai mult”… Este natural, sunt emoţii imprevizibile – uneori eşti chiar mulţumit de felul în care ai cântat, alteori nimic nu sună în regulă sau eşti dezamăgit de prestaţia ta, dar în final lumea te aplaudă totuşi transfigurată. E bizar. Dar să fiu atât de nemulţumit de mine însumi încât să vreau să plec în mijlocul concertului – nu mi s-a întâmplat până acum…

Există partituri sau compozitori pe care ştiţi că nu le veţi interpreta niciodată…?

Nu pot să spun deocamdată ceva sigur despre întreaga mea viaţă, anumiţi compozitori, într-un anumit moment al vieţii mi-au fost foarte apropiaţi, alţii nu m-au interesat. Dar am trecut prin atâtea schimbări în ultimii cinci ani şi atâtea experienţe care se desfăşoară în timp. Muzica scrisă pe anumite formule matematice cum este noua muzică vieneză, sau anumite partituri ale muzicii moderne nu-mi plac. Pot aprecia profesionalismul compozitorilor, dar fără un strop de emoţie ascuns în spatele notelor, nu mă atrag prea mult… Nu poate fi vorba nici de un singur compozitor preferat. Bach este foarte apropiat de sufletul meu, compozitorii ruşi îmi plac foarte mult, muzica barocă îmi place foarte mult, Scarlatti îmi place să cânt destul de des…

Aţi încercat să compuneţi…?

Am câştigat un asemenea curs de compoziţie când eram copil, am mai încercat sporadic să compun, însă doar pentru mine… Compoziţia presupune şi o anumită rutină, pe care încă nu o stăpânesc încă în mod profesionist. Dar nu este exclus în viitor să mă ocup şi de aşa ceva…

Ce aţi schimba la lumea din jur dacă aţi avea această putere…?

Pe mine m-aş schimba, în primul rând. Mi-aş dori să fiu mai disciplinat, mai răbdător cu oamenii, mai concentrat pe lucrurile importante din jurul meu… Pe mine m-aş schimba…

Cu ce vă umpleţi timpul liber…?

De obicei îmi place să-mi petrec timpul liber cu fetiţa mea, cu soţia mea, îmi place să înot şi să mă uit la filme, dar aş putea şi să lenevesc cu orele pe o canapea cu gândurile plutind aiurea, fără să fac nimic… Îmi place şi să ascult muzică, diferite genuri de muzică, de la rock, la jazz, la muzică modernă...

Melomanii bistriţeni vor avea ocazia să-l asculte din nou pe pianistul rus - alături de Alexandru Tomescu - în mai, când vor susţine la Bistriţa un concert cu totul special intitulat "Enescu Experience".

Despre Eduard Kunz puteţi reciti impresii şi accesând linkurile de mai jos:

Am crezut că se rupe pianul în două...! 

Sarcastic şi ironic: cam aşa s-a prezentat Sostakovici astă-seară la Sinagogă…