Având un master în informatică medicală şi un doctorat despre Sisteme de informaţie pentru imunodeficienţe susţinut în 2012, Crina Sămărghitean locuieşte şi învaţă în Finlanda, unde are de terminat un program de specializare în pediatrie la Universitatea Tampere, unde mai are de susţinut câteva examene şi o perioadă de practică în spital.

În 2014 a obţinut o bursă de cercetare la Universitatea Keele din Anglia, care i-a permis să continue colaborarea cu Universitatea Lund, Suedia şi Departamentul de Informatică de la Univesitatea Tampere, Finlanda, iar luna trecută a obţinut o distincţie oferită de Liga Studenţilor Români în Străinătate pentru rezultatele academice şi extracurriculare excepţionale, obţinute la cel mai înalt nivel, dar şi pentru promovarea imaginii pozitive a României în lume, prin exemplul personal, şi a valorilor şi misiunii Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

„Nu a fost vorba despre un premiu în bani, deşi multă lume m-a întrebat şi s-a aşteptat la aşa ceva. Pe lângă diploma de merit, am primit un album cu imagini superbe din România pe care îl voi arăta prietenilor mei din străinătate şi din ţară ca să-i stimuleze să viziteze această ţară frumoasă. Distincţia obţinută are pentru mine mai mult o valoare de suflet şi de recunoaştere la nivel naţional…", a povestit Crina Sămărghitean pentru Bistriţeanul.ro, adăugând că se bucură deja de multe alte distincţii şi premii cucerite atât înainte de a pleca din ţară, cât şi după...

Sper ca premiul de anul acesta să fie începutul unei legături mai substanţiale de colaborare între mine şi Romania. Toţi aceşti tineri excepţionali sunt nişte ambasadori culturali şi ştiinţifici ai României care promovează imaginea unei altfel de Românii.

În 2011, am fost selectată de Academia Finlandei şi de Consiliul Lindau Nobel în urma unui concurs global acerb în care 20.000 de tineri cercetători din toate colţurile lumii şi-au trimis aplicaţiile – pentru a petrece timp de o săptămână împreună cu 20 de laureaţi Nobel în Medicină & Fiziologie şi 560 dintre cei mai buni tineri cercetători din lume.

Întâlnirea a fost organizată de contesa Bettina Bernadote şi minunata ei echipă într-o locaţie de neuitat. Am fost inspirată de prezentările laureaţilor Nobel şi stimulată să îmi termin doctoratul şi să creez lucruri noi. Tinerii au nevoie de modele.

Visul oricărui tânăr cercetător, pe lângă acela de a lua un premiu Nobel, mi s-a împlinit atunci. A fost o experienţă unică şi de neuitat, pe care am descris-o pe larg în articolul online „O săptămână printre laureaţii Nobel” în revista Viaţa Medicală şi într-un interviu acordat ziarului finlandez Lääkärilehti şi care mă urmăreşte şi acum… De fapt, mi-am propus chiar să scriu o carte despre acea săptămână extraordinară…

De câţi ani eşti în Finlanda...?

Am plecat în Finlanda din 2000. De atunci contribui la prezentarea României în lume, în mediile ştiiţifice, medicale şi culturale şi la dezvoltarea României pe plan local.

Cu ce te ocupi acum...?

Am mai multe proiecte în desfăşurare, atât în Finlanda, Anglia, cât şi în România. În Finlanda termin un program de specializare în pediatrie la Universitatea Tampere, în 2014 am obţinut un grant de cercetare din partea Universităţii Keele din Anglia, care mi-a permis să continui colaborarea cu Universitatea Lund, Suedia şi Departamentul Informatică de la Univesitatea Tampere. Rezultatele colaborării noastre ştiinţifice au fost publicate în UKPID Meeting din Belfast, Irlanda de Nord, în noiembrie 2015. Iar în acest an voi continua proiectele de cercetare cu aceste universităţi şi voi avea, de asemenea, câteva expoziţii şi workshop-uri de Artă & Ştiinţă în Goteborg, Tampere şi de ce nu, poate chiar în Bistriţa.

De unde te-ai ales cu pasiunea pentru pictură şi artă? Nu ţi se întâmplă uneori să vrei să faci doar pictură sau să regreţi că ai ales totuşi un drum atât de greu, cu atâţia ani de studii...?

Pasiunea pentru pictură o am de mică. De când mă ştiu îmi plăcea să desenez. Îmi place să zic că înainte de a fi medic şi om de ştiintă, am fost şi sunt artist vizual. De fapt, medicina şi ştiinţa sunt un fel de artă. Fiecare copil este un artist în felul său, iar un adult este un copil care a uitat să mai fie artist. Copilul trebuie doar încurajat şi stimulat să-şi folosească imaginaţia şi să fie lăsat să fie creativ.

Tatăl meu organiza expoziţii în casă pentru mine şi sora mea. El a fost cel care mi-a ghidat primii paşi la şcoală şi mi-a stimulat dorinţa de a citi şi hobby-uri precum arta şi sportul. În şcoala primară am fost selectată la Şcoala de Arte pe care o frecventam după orele normale de clasă. La un moment dat, chiar am câştigat premiul 1 la concursul naţional „Cântarea României” pentru o lucrare intitulată Pace.

Da, aş vrea câteodată să am mai mult timp şi să mă pot concentra doar pe pictură sau pe muzică. Dar nu regret că am ales un drum atât de greu. Dacă ar fi să o iau de la început, tot drumul ăsta l-aş parcurge. De pictat, poţi picta oricând şi oricum, dar ca să ajuţi oamenii şi să îi tratezi nu se poate chiar aşa de uşor.

Muzica şi arta ajută, însă, şi pot fi o formă de terapie, de asemenea. Întotdeauna mi-a plăcut să învăţ lucruri noi şi să descopăr noi orizonturi. Medicina mi-a permis cel mai bine să fac acest lucru. Să poţi face medicină şi ştiinţă, să poţi ajuta oamenii să se simtă mai bine şi să poţi face lumea asta mai frumoasă şi mai bună decât ai găsit-o – este o misiune pe care merită să o trăieşti până la capăt.

Arta mă ajută să fiu mai empatică, să-mi înţeleg mai bine pacienţii şi oamenii în general, mă ajută să învăţ mai bine şi să-mi pot fixa cunoştinţele mai bine. Arta e pentru mine un fel de meditaţie, mă duce într-o altă lume, mai frumoasă şi mai bună.

În momentul actual folosesc arta pentru a comunica idei ştiinţifice complexe într-o formă simplă, pentru a inspira tânăra generaţie să urmeze acest drum frumos şi totodată greu, dar atât de nobil, care este medicina şi ştiinţa. Cine e interesat de organizarea unor altfel de workshop-uri sau expoziţii de Artă&Ştiinţă mă poate contacta prin intermediul vostru.

Dacă ar fi să alegi o altă profesie – ce ai alege...?

Aş alege profesia de pianist, compozitor, regizor de film sau explorator. Mi-ar plăcea să pot compune muzică şi să dau concerte în toată lumea sau să creez opere de artă. Mi-ar fi plăcut chiar să pot face şi filme. Dar încă nu e târziu să fac toate astea :)

Se povesteşte că nivelul de civilizaţie din Finlanda este foarte ridicat... Ce te-a impresionat în mod deosebit acolo?

Da, nivelul de civilizatie din Finlanda este ridicat. Au o infrastructură bine pusă la punct şi o securitate socială mai bună decât în multe ţări ale lumii. M-a impresionat foarte mult respectul lor pentru natură. Modul în care ei integrează natura armonios în arhitectura urbană. Fiecare nouă clădire este construită în aşa fel încât să se integreze perfect în natură, să existe măcar o bucăţică de pădure în jur. M-a impresionat, de asemenea, faptul că oamenii sunt foarte corecţi. În general dacă un finlandez îţi promite ceva, se ţine de cuvânt. Există un cult al muncii şi un respect pentru lucrul bine făcut. M-a impresionat, de asemenea, curăţenia pe care o găseşti pe străzi şi în instituţiile publice. Simţul civic ridicat al cetăţeanului, oamenii care se implică în comunitate şi sunt foarte activi.

Ai avut parte de dezamăgiri acolo...?

M-a dezamagit în general, nu doar în Finlanda, faptul că uneori munca mea nu a fost recunoscută şi apreciată la adevărata valoare, ideile mele au fost ignorate sau ridiculizate la început, ca după aceea să reapară sub o altă formă.

Uneori a trebuit să lupt de 10 ori mai mult ca să mi se recunoască nişte drepturi pe care alţii le obţineau mult mai uşor sau nici nu aveau de luptat pentru ele. Dar după cum ştim, omul sfinţeşte locul şi până la urmă, lucrul bine făcut şi recunoştinţa internaţională îşi spun cuvântul.

Fiecare eşec şi fiecare respingere nu au făcut decât să mă stimuleze mai tare, să duc la bun sfârşit ce mi-am propus să fac. Se pare că în curând munca de titan pe care am depus-o până acum va transforma semnatura mea într-un autograf… Deja am dat primele autografe, când am lansat prima mea carte în Finlanda. E doar începutul, pentru că mai multe cărţi sunt deja pe drum…

Te-a bătut vreodată gândul să te întorci...? Sau, dimpotrivă, îţi vezi viitorul acolo...?

Mă întorc în ţară de cel puţin două ori pe an. Port România în suflet şi comunic în fiecare zi cu cei din ţară. Nu am cum să mă întorc spre ceva ce nu am părăsit, de fapt, niciodată… Viitorul meu poate fi oriunde, în România, în Anglia, în Finlanda sau în oricare altă ţară care va avea nevoie de mine şi mă va aprecia pentru ceea ce fac.

De fapt, viitorul nici nu există. Există doar prezentul, iar prezentul ni-l construim noi, în fiecare clipă. Nici graniţe nu mai există în globalizarea actuală. Noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume. Să gândim global şi să acţionăm local, pentru binele nostru, al copiilor noştri şi pentru binele planetei…