La doar 14 ani, în decursul a 6 ani de chitară clasică – Alexandru Grecu a obţinut 21 de premii I, 14 premii II, 4 premii III, 2 premii speciale oferite de Fundaţia Română de Chitară şi două menţiuni, adică aproape 50 de premii într-un timp foarte scurt. Tânărul chitarist Alexandru Grecu a acordat un scurt interviu pentru Bistriţeanul.ro în care povesteşte de ce îi place chitara clasică…

Ce îţi place în mod deosebit la chitara clasică?

Îmi place cum sună notele pe chitară, îmi plac melodiile şi – cum spune domnul profesor – îmi place faptul că “chitara este o mică orchestră”...

Dar în ce fel te ajută faptul că studiezi acest instrument?

Mă ajută să mă relaxez, să fiu mai atent, mai liniştit, mai responsabil, cred că îmi dezvoltă memoria şi atenţia... 

Care ţi s-a părut cel mai dificil concurs de pâna acum?

Toate sunt dificile în felul lor, dar cel mai dificil mi s-a părut cel din Goriţia (Italia) de anul acesta, unde am concurat la două categorii de vârstă, cu concurenţi mai mari decât mine şi din mai multe ţări, reuşind să ies învingător, câştigând medalia de aur şi trofeul “Enrico Mercatali"...

Unde visezi să ajungi cu chitara clasică?

Visez să concertez pe marile scene ale lumii, să cânt la festivaluri mari de chitară clasică şi să pot oferi şi altora din experienţa mea.

Ce faci când te plictiseşti?

Mă odihnesc, mă joc cu pisica, mă uit la TV sau meditez. În timpul liber, atunci când nu cânt la chitară – stau pe-afară, joc tenis de masă, mă duc la înot, mă joc pe play-station sau pe jocurile din telefonul mobil. Numai că trebuie să am foarte mare grijă de unghii. Dacă unghiile se rup, cel puţin o lună, până cresc la loc, nu mai pot repeta şi nici cânta. Şi o lună este enorm de mult să nu pot repeta...

Pentru a asculta cât de frumos cântă Alexandru Grecu la chitară - este suficient să accesaţi linkurile de mai jos:

El ultimo tremolo - de Augustin Barrios

Capriciul No. 15 - de Luigi Legnani

Cornel Grecu, tatăl lui Alexandru, recunoaşte că l-a dus pe Alexandru la fotbal, când era la cămin, dar lui Aexandru îi plăcea să privească, nu să joace, aşa că l-a dus la karate, dar nici acolo nu prea i-a plăcut să lovească, astfel încât, timp de 3 ani şi jumătate a fost la dansuri de societate. A renunţat şi la ele, prin clasa a III, în favoarea chitarei.

“Ne-am dat seama că are ureche muzicală, aşa că ne-am gândit că ar putea cânta la un instrument. O întâmplare fericită a făcut să fiu instructor, la şcoala de şoferi, şi pentru profesorul de chitară, Valentin Pop, de la Liceul de Muzică “Tudor Jarda” din Bistriţa şi el îmi povestea că îi place foarte mult să lucreze cu copii mici. Atunci i-am zis să-l testeze şi pe Alexandru, să aprecieze dacă are aptitudini pentru instrument. A trecut testul, iar din ianuarie 2009 a început chitara clasică… Alexandru era în clasa I la Şcoala Generală Nr.1 şi acolo a continuat până în clasa a IV-a, când l-am transferat la Liceul de Muzică, deoarece nu putea participa la olimpiadele şcolare, nefiind elev la acest liceu…” a povestit Cornel Grecu, tatăl lui Alexandru, pentru Bistriţeanul.ro.