Cu zile bune înainte de 23 decembrie, moment în care au plecat echipele de volunatari pe trasee, organizatorii campaniei au colectat alimente, haine, jucării de la toţi bistriţenii care au vrut să facă parte din acest proiect, iar în seara zilei de 22 decembrie, la Sala Polivalentă noi deja ştiam traseul nostru: Bistriţa – Şieu Măgheruş – Valea Măgheruşului, Şintereag – Beclean - Măluţ – Cristeştii Ciceului şi familiile unde trebuie să ajungem.

În dimineaţa plecării, în microbuzul unităţii şi maşina lui Andrei, un voluntar cu care stabilisem din seara anterioară că facem echipă, au fost înghesuite zeci de pachete şi lădiţe pentru cei care urmau să fie vizitaţi. Rămâneau pe afară pachetele pentru două familii şi salvarea am primit-o în ultimul moment de la un alt voluntar, Paul, care s-a oferit să ne însoţească pe tot traseul, punându-şi maşina la bătaie.

Şi aşa am ajuns la două familii din Cristeştii Ciceului, familii cu copii mici, cuminţi şi incredibil de frumoşi. Organizatorii campaniei au stiut exact ce au nevoie. De la haine la alimente şi cadouri pentru cei mici, totul pregătit în aşa fel încât aceste sărbători să fie îmbelşugate, așa cum nu le-au mai avut vreodată.

Mai departe, în Măluţ, am găsit un băieţel de 15 ani, care ne-a promis că va ajunge mare fotbalist. Deja s-a apucat de treabă, este portar la o echipă de juniori din zonă. După ce a primit pachetele cu daruri, tatăl copilului nu ne-a lăsat să plecăm până nu ne-a dat un coş de mere, bune de tot cum numai la țară mai găsești și nu am mai mâncat de mult. Una peste alta, merele au fost meniul zilei în toate cele trei maşini ale traseului.

La Beclean am cunoscut-o pe tanti Maria, care a fost victima unui accident rutier anul trecut şi de atunci se chinuie singură cu doar 400 de lei, din care 100 de lei sunt alocaţi lemnului de foc şi medicamentelor. De acolo am plecat greu pentru că tanti Maria avea nevoie, mai mult decât orice, de compania oamenilor. Să îşi spună of-ul, să fie luată de mână, să fie ținută în braţe. Ne-am spus că trebuie să o mai vizităm, trebuie să ştie că nu e singură pe această lume.  Iar ce are ea nevoie e atât de puțin pentru mulți dintre noi...

La Şintereag există un o casă în care stau patru tineri care nu mai au vârsta pentru a sta într-un centru de plasament. Se descurcă pe cont propriu. Se „autoîntreţin” - spun ei. Şi nu e uşor ca la începutul maturităţii să te vezi singur în lumea asta mare. Totuși, eu nu am văzut așa lucrurile. Chiar dacă aparent nu sunt o familie, ei se consideră o familie şi se comportă ca atare. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul. Iar dacă aici nu am avut un exemplu pentru fiecare dintre noi, atunci nu știu unde altundeva.

În spatele casei lor locuieşte o mamă eroină cu cinci copii. Părăsită de soţul ei, este mamă, tată, prietenă, suport şi alinare pentru cinci suflete minunate. Are puţin ajutor de la cel mai mare dintre ei, care are 19 ani şi deja şi-a asumat rolul de protector pentru cei mai mici. Se vedea în ochii lui, nu trebuia să ne spună  cineva lucrul ăsta.

Tot în Şintereag am găsit o familie cu patru copii mici, crescuţi de bunici. Mama lor are probleme medicale. Ca să fie drama completă, bunicul s-a îmbolnăvit înainte de sărbători şi a ajuns la spital. Tocmai ce a fost externat în momentul în care i-am trecut pragul. Nepoţeii lui au primit dulciuri, haine şi jucării. Ne-am promis nouă că mai trecem pe acolo să ne completăm misiunea. O minune mică de acolo ne-a descris exact ce visează: o păpușă nouă exact cum şi-o imaginează ea. Şi o va primi. Mai curând decât se aşteaptă.

În Valea Măgheruşului am găsit o familie cu trei copii mici care au primit pe lângă alimente, dulciuri şi hăiniţe, un calculator care a fost montat în mijlocul unei camere, la loc de cinste. Mezina familiei s-a lăsat aşteptată până ce a ajuns din vecini, unde îngrijeşte copiii când părinții lipsesc. Ştie ce e responsabilitatea de la o vârstă atât de mică...

Ultima oprire am făcut-o în Șieu Măgheruş. La o familie care a rămas fără cea mai bună parte din casă după un incendiu. Am găsit cele trei fetiţe ale familiei în bucătăria de vară în care trăiesc toţi cinci, copii și părinți. Părinţii nu erau acasă, iar cele trei copile ne-au primit în casa lor cu mare bucurie. Mi-a lăsat impresia că aveau ele ceva mic conflict frăţesc când le-am găsit, așa că le-am făcut două bucurii: cadouri de Crăciun şi le-am ajutat să treacă mai repede peste mica neînţelegere. În schimb, cea mai mică dintre ele, ne-a făcut imaginea zilei: un copil ca de turtă dulce, care ne-a umplut pe toţi de bezele.

Când credeam că ziua s-a terminat, am prins o coloană de câțiva kilometri la ieşirea din Crăinimăt. Un accident rutier grav şi colegii noştri în acţiune. Din fericire, toţi cei implicaţi erau în afara oricărui pericol. Şi după ce am trecut de zona în care era accidentul, am făcut pană la roata unei maşini. Dar nu ne-a afectat deloc. Aveam amintiri proaspete care să ne ocupe timpul.

Mulţumim Larisei şi Daiana (Rudolf) de la Asociaţia Impact şi voluntarilor Andrei şi Paul.

Crăciun luminat și plin de bucurii alături de cei dragi!

POMPIERII ISU BISTRIȚA-NĂSĂUD