Pe când era ambasador şi ministru plenipotenţiar la Lisabona, Lucian Blaga a primit cadou din partea unui medic 10 cutii de azulejos – plăcile de faianţă decorativă specifice arhitecturii portugheze cu vizibile influenţe arabe – iar acele cutii au avut parte de nenumărate aventuri, fiind transportate de familia Blaga peste tot, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, până când cei din jurul lor au început să fabuleze pe seama “comorilor”, a "aurului" şi a comorilor transportate de poet…

Din cele 10 cutii - 6 au ajuns la Bistriţa şi s-au păstrat la Muzeul Judeţean – iar acestea vor fi expuse vineri, 15 mai, de la ora 13.00 – într-o expoziţie–eveniment coordonată de Elena Pleniceanu şi care cuprinde inclusiv fotografii vechi cu Lucian Blaga la Bistriţa sau casa pe care ilustrul poet o deţinea în oraşul nostru.

Pentru o scurtă perioadă de timp, Lucian Blaga a avut o casă pe Dealul Cetăţii, pe Drumul Dumitrei Vechi la numărul 24. în vara anului 1938 îi mărturisea nepoatei sale că-şi doreşte să cumpere “5-10 jugăre de pământ, grădină cu pomi şi pentru zarzavat. Mi-aş clădi şi o casă în stil ţărănesc. Acolo vreau să stau 5-7 luni pe an. Şi vreau să fie la Bistriţa.”

Dorinţa poetului se împlineşte cu ajutorul familiei Pavel, cumnatul şi sora sa Letiţia, care locuia în actuala “Casa Verde” de pe Bulevardul Republicii. Familia Pavel a cumpărat casa şi grădina de pe Drumul Dumitrei Vechi pentru Lucian Blaga, care avea şi un nume special pentru această locuinţă: “templul meu”.

La începutul lunii martie, Lucian Blaga era numit ambasador – ministru plenipotenţiar în Portugalia, la Lisabona – dar un an mai târziu, pe 1 aprilie 1939, poetul renunţa la cariera diplomatică. Şederea sa la Lisabona şi peregrinările sale în Portugalia, cu soarele, oceanul şi natura lusitană au fost surprinse toate, diafan şi subtil, în poemele lui Blaga, fiind o reală sursă de inspiraţie vizibilă în volumul “La curţile dorului” (apărut în 1938) şi în poeme precum Coasta soarelui, Destin, Arrabida, Don Quijote sau Soare iberic…

La revenirea din Portugalia, Blaga şi familia sa a locuit câteva luni în casa cumpărată lângă Bistriţa iar din toamna lui 1939 s-au mutat toţi la Cluj.

Din păcate, casa de la Bistriţa nu i-a aparţinut decât câţiva ani şi se pare că Lucian Blaga a fost foarte afectat de pierderea ei, după Dictatul de la Viena.

Scriitorul Teohar Mihadaş scria din Bistriţa despre Blaga: “…L-am cunoscut îndeaproape, pe dealul Dumitrei – de deasupra oraşului Bistriţa, unde poetul avea o căsuţă înconjurată de o tablă de pământ… Acolo, pe prispa acelei case ţărăneşti serveam pâine albă cu telemea şi roşii rupte chiar de mâinile noastre depe lujeri, ne învioram cucâte un pahar de vin fie de Dumitra, fie de Vermeş, Sâniacob, Lechinţa, Iuda sau Viişoara, apoi ne pierdeam cu sufletele printre pomii încărcaţi de rod, sau, târziu, înspre seară, în purpura asfinţitului, aidoma unor crai…” Când Lucian Blaga nu mai trecea pe la Bistriţa decât în vizită – “se interesa mereu, stăruitor şi nostalgic, ca şi cum n-ar fi vândut-o, chiar şi după ce nu mai era proprietar, căci reapărea acolo ca fantoma…" mai scrie Mihadaş.