În noaptea din ajunul Bobotezei, în Chintelnic și în alte sate din jur (dar și prin Maramureș și Bucovina) se practică încă – chiar dacă ușor adaptat la realitatea zilelor noastre – un obicei inedit: tinerii fură poarta fetelor care trebuie să se mărite sau, uneori (la Ruștior, de pildă) fură porțile și le inversează între ele – montând poarta unuia în gardul altui gospodar.

Tinerii care se ocupă de acest obicei își motivează gestul prin diverse „reproșuri” adresate fetelor nemăritate: se fură porțile fie pentru că fata a fost leneșă și a rămas nemăritată, fie pentru că a refuzat vreun băiat din ceata hoților, fie pentru că și-a servit colindătorii de Crăciun cu apă sau suc, în loc să le ofere ceva tărie aleasă.

Pe la unele case, tinerii care fură porțile sunt așteptați de gazde în prag, între ei urmând să se desfășoare un adevărat recital de poezioare tematice: „Gazdă mare, gazdă mare / Noi venim din depărtare / C-am auzit de la Împărat / C-ai fete de măritat! / Și să nu zici că nu ai / Că-s de 20 de ai...!”.

La care, mama găzdoaie trebuie să răspundă tot în versuri: „Măi feciori, avem bugăte / Și le mărităm pe tăte...!”. Tinerii sunt invitați apoi în casă și omeniți cu mâncare și băutură din belșug, după care se încinge între ei câte o horă care se ține până-n zorii de Bobotează, iar uneori, cu puțin noroc, se finalizează și cu noi anunțuri de măritiș.

Însă nu toți gospodarii sunt la fel de prietenoși: frații și tații fetelor de măritat au dreptul să lege portițele sau să le mânjească inclusiv cu smoală, ca să le ferească de tinerii hoți. Nu de alta, dar uneori gospodarii își regăseau porțile furate – abia în primăvară, după topirea zăpezilor, aruncate prin cine știe ce văi sau râpe neumblate de oameni.

Era mare rușine pentru gospodari ca, în ziua de Bobotează, să se trezească fără poartă la casă sau cu poarta furată, pentru că aceasta simboliza bunăstarea și instituirea într-un anumit spațiu sacru a familiei respective.  

Foto: emm.ro