Minunea Învierii, pe lângă semnificaţia imensă pe care o are în rândul creştinilor, este însoţită şi de obiceiuri străbune. Unul dintre aceste obiceiuri păstrate, până nu demult, cu sfinţenie, este ca în Prima Zi de Paşte copiii să îmbrace straie populare şi să meargă după ouă sau, cum se spune în popor, „în pciez”.

Întâi de toate, părinţii au grijă ca micuţii să se spele pe faţă cu apă „neîncepută”, apă în care se pune un ou roşu, cel mai mare şi mai frumos din casă. Se zice că, astfel, creştinii o să aibă un chip frumos şi vor fi sănătoşi tot restul anului. Fetiţele sunt „încinse” în Duminica Sfântă cu poale, pânzături şi cu brâuri colorate. Băieţii poartă cu mândrie clopul de păun, reprezentativ pentru Valea Someşului. Apoi, copiii îmbrăcaţi în straie populare bat dis-de-dimineaţă din poartă în poartă şi duc vestea Învierii la toţi creştinii.

La fiecare casă de credincioşi porţile se deschid larg când apar copilaşii. Ouăle vopsite sunt pregătite încă din Joia sau din Sâmbăta Mare, iar copiii încearcă să adune cât mai multe ca să câştige concursul.

În comuna Parva tradiţia e dusă mai departe. „Aici, în Parva, a fost ceva deosebit. Chiar dacă hainele sunt plasticate, neautentice, important este că tradiţia merge mai departe. Trebuie cumva insuflat dragul de tradiţii în tineri”, a spus Iosif, student la etnologie şi iubitor de tradiţie, pentru Bistriţeanul.ro.

După o „excursie” pe străzile apropiate, trăistuţele copiilor se umplu de ouă şi de turtiţe colorate. Ouăle roşii sunt un simbol al sângelui care a curs pe crucea de pe Golgota. Micii creştini merg din casă în casă şi duc vestea Învierii. Chiar dacă, acum, ouăle sunt multicolore, nu doar roşii, important este faptul că unele tradiţii încă se mai păstrează şi că urmaşii noştri îşi cunosc rădăcinile. Formulele „Hristos a Înviat!” şi „Adevărat a Înviat!” se aud în fiecare casă în care se sărbătoreşte cel mai important moment al creştinismului.

Hristos a Înviat!

Foto: Iosif Ciunterei