Pe Valea Bârgăului este încă vie tradiţia „Umblatului a uda”. Băieţii neînsuraţi îşi pregătesc parfumuri care mai de care mai frumos mirositoare pentru a stropi tinerele domniţe. Tradiţia duce mult spre ritualul de peţit pentru că majoritatea flăcăilor aleg cu grijă casele cu cele mai frumoase fete unde merg la udat.

A doua zi de Paşte fetele trebuie să se trezească atunci când apar zorii, să-şi pregătească masa cu ouă roşii, prăjituri, pască şi cozonac pentru feciorii care o să vină la udat. Fetele sunt parfumate şi peţite de feciorii satului care se întrec în parfumuri scumpe şi frumos mirositoare, considerând că vor cuceri fetele cu esenţe de primăvară.

Fetele care nu se trezesc în zori şi sunt luate prin surprindere de băieţi sunt udate cu găleţi de apă. Se ştie din timp că a doua zi de Paşte este o zi în care fiecare gospodărie aşteaptă musafiri, gazdele pregătindu-se din timp.
În timpurile noastre rangul şi bogăţia feciorilor este, de cele mai multe ori, stabilit de marca parfumului cu care udă fetele iar bogăţia fetelor şi hărnicia lor este materializată în bunătăţile cu care serveşte feciorii veniţi la udat.

Tradiţia udatului sau a stropitului ajunge la porţile fetelor cu poezii cu mesaje sugestive vestind primăvara precum:

„Am venit din depărtare
Să ud un boboc de floare.
Floare care s-a uscat,
Îmi daţi voie la udat?”

„Trandafir din grădiniţă
Vin să ud o garofiţă.
Garofiţa s-a uscat
Îmi daţi voie la udat?”

Poeziile sunt multe şi variate, iar rolul lor este de a impresiona tinerele domniţe şi de a cere voie la stropit.

Tradiţia udatului se păstrează de sute de ani, iar obiceiul spune că fetele nemăritate trebuie udate cu apă neprihănită de izvor pentru a fi frumoase tot anul.

Cu trecerea timpului până şi tradiţia a devenit una comercială. Flăcăii cumpără parfumuri scumpe pentru domniţe, iar apa de izvor rămâne doar în poveştirile obiceiurilor de demult.