Prin satele româneşti, singura activitate permisă în această zi era tăierea porcului. Ca să nu dea naştere unor copii cu infirmităţi, femeile însărcinate respectau cu stricteţe interdicţia de a lucra.

Se spune printre bătrâni că oamenii care se încumetă totuşi să muncească în această zi sunt pedepsiţi de “patroana zilei”: Inătoarea, o femeie bătrână, lacomă şi urâtă. Potrivit credinţei din popor, ea le ispiteşte pe femei să lucreze, după care le opăreşte.

În multe regiuni ale ţării în această zi se taie porcii dar se crede că şi dacă nu ai vreun porc la îndemână de tăiat – e bine să tai măcar o găină, o raţă, o gâscă sau, în cel mai rău caz, să înţepi o găină neagră în creastă până când îi dă sângele: cică numai dacă vezi sânge în ziua de Ignat, vei fi ferit de boli.

Pe www.crestinortodox.ro, Adrian Cocoşilă povesteşte că la tăierea porcului nu trebuie să asiste oameni miloşi din fire: “Se crede că porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună. Cel ce taie porcul, nu trebuie să strângă din dinţi, ca să nu iasă carnea porcului tare şi să fiarbă cu greutate...”

Există şi obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat: Ion Creangă scria în “Amintiri din copilărie”: “La Crăciun, când tăia tata porcul, şi-l pârlia, şi-l opăria, şi-l învălia iute cu paie, de-l înăduşii, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de lei”...

Sursa: www.crestinortodox.ro