Alexandra Turcu, „vedeta” orașului de câteva zile, după ce a obținut cea mai mare medie la Bacalaureat din Bistrița-Năsăud – s-a născut la locul şi timpul potrivit (adică prin aprilie 1995, la Bistrița), își începe ziua cu o cafea și un poem și, în realitate, o cunoașteți demult. Dar până acum nu prea ați observat-o...
o cheamă alexandra. Trebuie doar să stea la geam şi să urmărească iepurii. Nu trebuie să se bucure la comandă și nici să aşeze mere în lădiţă sau să curețe zăpada de pe pervaz...
O cunoașteți demult – însă până acum nu prea ați observat-o: a câștigat anul trecut două cărți de la Bistrițeanul.ro și Editura Charmides – pentru o poveste minunată despre Festivalul „Poezia e la Bistrița”, tot ea ne-a scris și despre întâlnirea de vis cu poetul Dan Sociu la Bistrița și a contribuit esențial pentru ca Biblioteca CNLR să câștige locul II în concursul național „Biblioteca Anului 2014”, în urma căruia biblioteca școlii a câştigat cărţi în valoare de 2.000 de lei.
Cum se simte acum, după ce a obținut cea mai mare medie la Bac a județului?
E copleşitor. Când am aflat rezultatele, nu-mi imaginam că o să fie chiar aşa. Credeam că o să mă felicite cei apropiaţi şi că o să-mi fie amintit numele (în treacăt), într-un articol-două. Dar am ajuns să fiu felicitată şi de oameni pe care nu-i cunosc şi să-mi văd poza într-o grămadă de ziare, însoţită de câte un laudatio. Am rămas plăcut surprinsă că e interesată presa de aşa ceva şi comunitatea în general, dar, în acelaşi timp, de-abia aştept să treacă entuziasmul, ca să nu mai dau de mine peste tot :))
Dar părinții tăi ce-au spus de treaba asta ?
Evident, părinţii sunt mândri, toată familia e... Duminică seara, deşi era destul de târziu, toţi dădeau telefoane, ca să afle cât mai mulţi rezultatul meu :D
Ți-au promis ceva dacă iei Bacul cu notă mare? Un smartphone, o vacanță în Grecia, ceva...?
Nu, părinţii mei nu au folosit niciodată metoda asta ca să mă motiveze să învăţ şi mă bucur că este aşa. Nu mi-au promis niciun „premiu” înainte să dau Bacul, dar au comandat aseară pizza acasă şi am sărbătorit.
Sunt de acord să urmezi Literele ? Nu și-ar fi dorit să faci altceva ?
Acum sunt de acord, s-au resemnat cu asta. De fapt s-au resemnat cu ideea că eu voi studia literatură încă de la finalul clasei a VIII-a, când mi-am ales profilul la liceu.
Dar cine te-a convins să dai la Litere ? Și de ce vrei să alegi între Sibiu și Cluj – Bucureștiul nu te atrage – asa, ca oraș mare spre care trag mai toți scriitorii (unii profesori și la Litere)?
Nu m-a convins nimeni, ba din contră, toată lumea mi-a zis să nu dau la Litere, să aleg ceva mai promiţător pentru viitor. Eu am ales asta, pentru că vreau să studiez multă, multă literatură. Mă gândesc să aleg între Sibiu şi Cluj datorită atmosferei din aceste oraşe şi datorită calităţii mediului universitar. Desigur că m-am gândit la un moment dat şi la Bucureşti, mi-ar plăcea foarte tare să o am pe Simona Popescu drept profesoară, dar am renunţat la idee pentru că oraşul e prea departe şi are acea agitaţie care nu-mi place.
Ți s-a întâmplat să trăiești satisfacții mai mari decât cea din zilele astea – în care ești eleva cu cea mai mare notă la Bac?
Chiar îi ziceam ieri mamei că am avut o mai mare satisfacţie, de exemplu, pe a X-a, când m-am calificat la naţională la română. Pentru că a fost un alt nivel. În ceea ce priveşte Bac-ul, am fost cea mai bună din judeţ pe nişte subiecte de un nivel mediu. La olimpiadă, am fost cea mai bună din judeţ pe un subiect de un nivel mai ridicat.
Tu mai și scrii pe lângă toate astea... Nu te-ai gândit să-ți publici poemele într-un volum? Jurnalismul nu te tentează?
Nu m-am gândit să debutez încă. Nu mă simt pregătită. Mi-am propus să debutez doar după ce termin facultatea, pentru că e foarte probabil ca lucrurile învăţate acolo să mă ajute şi la scris. La jurnalism nu m-am gândit, cel puţin în ceea ce priveşte facultatea. După aceea, poate că o să am în vedere aşa ceva, nu ştiu.
Ce crezi că e posibil să urmeze după Litere? O carieră de scriitor ? Sau profesor ? Sau și una și alta ?
Meserie de scriitor mi se pare că sună foarte amuzant. Deocamdată nu pot să văd scrisul ca pe o carieră şi sunt convinsă că, dacă voi continua cu poezia şi în viitorul îndepărtat, voi face şi altceva pe lângă. Habar nu am ce. Dar în ipostaza unui profesor nu prea reuşesc să mă percep.
Te uiți la televizor ? Dar pe internet te dai suficient de calculat, așa cum se cere „la carte”, adică în așa fel încât să-ți ramână și timp de citit, de ieșit la plimbare, etc...?
La televizor nu mă prea uit. Internetul, în schimb, îl folosesc extrem de mult, dar pot să zic că îl folosesc în mod util, în scopul informării. Citesc literatură pe Internet, recenzii la cărţi nou-apărute, lucruri din domeniul acesta. Evident, îmi fac timp şi să citesc cărţi „adevărate”, să scriu, să mă întâlnesc cu prietenii...
Una dintre prietenele tale te-a numit pe Facebook „Căpitanul america al generației voastre”... V-a plăcut filmul cu celebrul super-erou american în mod deosebit...?
Nuuuu, eu nici nu ştiu de film. Are Radu Niţescu un poem în care-l numeşte pe Alex Văsieş „căpitanul america al generaţiei noastre”. Când am citit volumul lui Radu, am râs împreună cu Ilinca, prietena care mi-a postat citatul pe perete, de acel vers şi, de atunci, a rămas un fel de inside joke pentru noi. Când mi-a postat Ilinca asta, nici nu ne gândeam că s-ar putea lua aşa de în serios....:)