Hapucul este un fel de fotbal cu bâte. Aşa îi spun mulţi copii atunci când încearcă să explice ce înseamnă şi cum se joacă. Singurele diferenţe dintre fotbal şi hapuc sunt că mingea nu trebuie să ajungă în poartă ci în gaură, iar instrumentul de lucru este bâta nu piciorul.

Se formează două echipe, se delimitează terenul şi se fac găurile în teren. Fiecare jucător are gaura lui care trebuie să o păzească cu sfinţenie de minge, altfel iese din joc.

Când spunem de minge, nu vă imaginaţi o minge de fotbal. Mingea este una special făcută cu pricepere de cel mai experimentat jucător. Un ghem de cârpe înlocuieşte celebra minge a jucătorilor de fotbal şi se numeşte hapuc, de unde provine şi numele jocului.

Hapucul este predecesorul oinei, jocul fiind foarte bine înfipt şi legat de Sărbătorile Pascale, mai ales în zona Bârgăului. Bătrânii satului spun că îl ştiu juca de când lumea şi pământul.

Copiii sătenilor nu ar da pentru nimic în lume hapucul pe jocurile pe calculator, pe puzzle-uri sau alte jocuri care au împânzit internetul.