Ori ca primul loc in lume la tenis era o frectie in anii 70 si ca Nasty juca intr-o versiune mai slaba a sportului alb. Sau ca portarul Cordoba era cam obosit la golul lui Hagi din 94, si ca ar merita Oscarul dupa cum a sarit la acea minge.

Suntem dereglati si nu mai putem judeca simplu, limpede si corect performanta lui Bute. N-ar trebui sa vedem altceva decat un sportiv complet, perfect pregatit pentru cel mai inalt nivel posibil, care s-a comportat impecabil in conditiile unei presiuni infernale. Sa ne bucuram dupa un meci in care romanul a invins clar, cu un K.O. fara dubii. Insa nu suntem in stare de asa ceva, fiindca suntem o natie bolnava. 

 Ne fuge mintea la "rautacismele" lui Doroftei sau la huiduielile de care a avut parte Elena Udrea. Il suspectam de blat pe Mendy, desi a cazut ca trasnit, dupa o lovitura ce doar cu tarnacopul ar fi avut acelasi efect. Auzim de bani deturnati si ne intrebam revoltati de ce s-au folosit fonduri publice, chiar daca acum cateva luni latram ca la luna spre guvern de ce nu s-a implicat in transmiterea meciului precedent.

E ceata mare in mintea noastra, daca si acest eveniment l-am vazut dublu. Suntem dusi cu pluta si atata vreme cat nu recunoastem asta nici nu ne putem trata.