„Jancy Körössy a fost pionierul jazzului românesc, a fost primul care a avut ideea de a exploata și prelucra piese folclorice, în anii 50 – 60, când se compuneau piese foarte bune... Nu aveam manele sau etno la televizor, ce-i drept...” a povestit Nicolas Simion publicului prezent la Sinagogă astă seară, unde s-au cântat piese românești compuse de figuri faimoase ale jazzului românesc precum Johnny Răducanu, Eugen Gondi, Dan Mândrilă sau Richard Oschanitzky.

Nicolas Simion este unul dintre puţinii muzicieni români din generaţia sa, care a ramăs credincios jazz-ului românesc şi care a reuşit să-şi găsească drumul în scena jazz-ului contemporan european, reușind să se integreze pe scenele de jazz din Germania unde a și trăit ani buni, ducând mai departe ideile şi experienta "generaţiei de aur" a jazz-ului autohton – singurul român invitat la London Jazz Festival care povestea, într-un interviu acordat pentru Jurnalul Național că a început în clasa a V-a cu clarinetul şi pianul la Şcoala de muzică, descoperind jazzul abia la 19-20 de ani: „Mi-am dat seama că e o muzică care îmi place prin care mă pot exprima direct… Dacă e nevoie aş putea cânta şi altceva dar m-aş simţi ca şi cum ai renunţa la un vis în care crezi. Viaţa te duce automat într-o parte sau alta. Există un echilibru şi nişte legi nescrise, când lucrurile se întâmplă natural, de la sine. Numai a vrea nu e sufficient, trebuie să şi poţi. Nu provin dintr-o familie de muzicieni.  Era în sat la Dumbrăviţa o formaţie de lăutari care cântau la nunţi, aniversări, ascultam cu mare plăcere şi eram fascinat. Aşa am ajuns la şcoala de muzică şi de acolo la Conservator, la Bucureşti. După care mi-am dat seama că mai bine mă concentrez pe muzica de jazz şi rămân în această direcţie. Am dat puţin cu nasul prin muzica clasică, am luat lecţii de compoziţie câţiva ani, de dirijat, şi atunci mi-am dat seama că muzica de jazz e mult mai serioasă decât alte genuri. Mulţi au impresia că improvizaţia e, aşa, o chestie întâmplătoare. Oricine poate să facă orice, ceea ce nu e adevărat. Eu am intrat pe un drum şi am stat pe drumul ăsta de la 11 ani. Şi îl continui. Talentul e important, dar nu e totul, cu cât eşti mai talentat cu atât pericolul e mai mare. Că faci lucrurile cu uşurinţă şi nu mai ai voinţa, tenacitate, toate lucrurile sunt simple, dar cum dai de greutăţi ai tendinţa să te opreşti”.

Sorin Romanescu – declarat cel mai bun muzician de jazz în 2008 - nu s-a sfiit să povestească pentru Gândul că la începutul carierei sale, a cântat și la nunți, pentru a-și cumpăra instrumente "Nu l-am considerat un compromis pentru că scopul meu era atunci, la începutul carierei, să îmi iau un instrument profesional. Am avut o perioadă în care am cântat la nunţi şi nu mi-e deloc ruşine să spun asta. Nu aveam nici timp, nici răbdare să strâng bani din alte surse, mi-ar fi luat foarte mult timp. După ce am făcut suma necesară, am dat preaviz şi am plecat".

Un compromis mai mare ar fi însă, în opinia lui Sorin Romanescu, să cânți la concerte electorale din România. "Până la urmă, compromisul îşi capătă sensul în măsura în care consideri că respectivul fapt e ceva ce cumva îţi ştirbeşte integritatea morală şi profesională. Asta ţine de standardul fiecăruia..." a povestit Sorin Romanescu într-un interviu pentru Gândul.info.

Au strălucit amândoi astă-seară pe scena Sinagogii într-un recital de zile mari, în care jazzul românesc a reușit să ne surprindă și să ne încânte.