Apostolii mărturisesc că Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, ar fi coborât asupra lor în această zi şi i-ar fi umplut de daruri: apostolii au căpătat puterea de a vorbi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci.

Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să transmită învăţătura Mântuitorului în diferite limbi, deşi erau cunoscuţi drept simpli ucenici evrei, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine.

Apoi, apostolii au început să străbată lumea în lung şi-n lat, săvârşind minuni, convertindu-i pe păgâni la creştinism şi aducând la credinţă tuturor – de la oameni simpli la împăraţi.

Rusaliile reprezintă, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de “suflete”, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu.

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt a fost numită, la români, Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor (Rosalia) din lumea romană, consacrată cultului morţilor. Creştinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta de dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire a morţilor (Moşii de Vară).

În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locaşurile lor subpământene şi încep să facă rău oamenilor. Pentru a le îmbuna, oamenii, evitau să le spună Rusalii, dându-le diferite nume: Iele, Zâne, Frumoase. Se credea că aceste spirite locuiesc pe lângă izvoare, fiind în stare, prin cântecele lor, să ia minţile oamenilor sau să-i îmbolnăvească, aruncându-i într-o transă hipnotică care nu putea fi lecuită decât de puterea magică a căluşarilor.

Cel mai probabil, termenul derivă din cuvântul slav "rusalka", rusalcele fiind spirite ale apei de genul nimfelor, zânelor, demonilor de apă, care erau sărbătorite, pentru a fi îmbunate, în prima săptămână a lunii iunie. Această tradiție păgână, pre-creștină s-a transmis și romanilor, care au denumit rusalca "drăgaică" (drăcoaică, demon).

În această zi era interzis spălatul, scăldatul, și în general, îi era interzis unei persoane să se apropie de ape.

De Rusalii, pe alocuri, creştinii îşi împodobesc casele şi gospodăria cu ramuri de nuc, tei, plop sau stejar. Ramurile de nuc şi de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare: se crede că ele feresc gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor şi de aceea ele se sfinţesc la Biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.

În România, începând cu anul 2008, prima zi de Rusalii şi a doua zi – în care este proslăvită Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh) sunt declarate zile libere.