Recital surprinzător din partea faimosului interpret Grigore Leşe care – timp de mai puţin de 40 de minute şi-a purtat spectatorii în spaţii neobişnuite. A început cu un duios cântec de leagăn, şi a sfârşit cu o partituri din Chopin şi Bela Bartok. Nu a uitat să se refere ironic şi la scandalul concertului din Toronto…
Timp de aproape 40 de minute, interpretul de muzică tradiţională şi scriitorul Grigore Leşe (căci figurează deja printre autorii unui bestseller şi recent a mai lansat o carte) – şi-a ţinut spectatorii cu sufletul la gură, oferind un spectacol neobişnuit pentru cei care au mai participat la concertele sale.
Însoţit de soprana Mihaela Pletea, Maria Chifu (fagot) şi Olga Pedobinschi (pian), artistul a construit o poveste pornind arhetipul generator de matrice spirituală – începând cu un tulburător cântec de leagăn românesc, o legendară poveste despre soare şi lună, piese populare româneşti orchestrate de importanţi compozitori români precum Paul Constantinescu, şi încheind cu o piesă din Bela Bartok şi o surprinzătoare partitură din Chopin interpretată la fagot de Maria Chifu.
Deşi au sunat vreo două telefoane mobile în timpul concertului iar un bebeluş de câteva luni nu s-a sfiit să scâncească din când în când, deşi a tresărit oarecum deranjat de zgomotele care interveneau în atmosferă – Grigore Leşe şi-a continuat recitalul şi abia la sfârşit – mulţumind publicului, a remarcat hâtru că avem un fel de a răstălmăci cuvintele, că există poveşti şi poveşti – unele mai adevărate, altele mai false – cum a fost şi cea înflorită în jurul concertului său din Toronto…
Spectatorii au fost vrăjiţi de interpretarea sa şi au cântat alături de el două dintre piesele care l-au făcut celebru - "Nu-i lumină nicări" şi "Nu lăsa, Marie, să pierim pe cale..." iar în finalul concertului, Grigore Leşe a dăruit prima sa carte şi un disc unor spectator din public, fără să uite să precizeze că vine întotdeauna cu mare plăcere la Bistriţa, că oraşul arată frumos, cu parcă mai puţine gropi şi că Gavril Ţărmure i-a editat primele discuri – “pe când nu dădea nimeni nici o ceapă pe mine”…