Distrugerea unei proprietăţi private este definită ca vandalism şi se sancționează ca atare. Totuși, când vine vorba de graffiti, parte a culturii hip-hop, fie el în formă scrisă sau sub forma unui desen pe un perete sau pe o altă suprafaţă situată într-un loc public, părerile sunt aprinse şi împărţite.
Pe de o parte, sunt cei care văd graffiti-ul ca un mod de exprimare artistică, o formă individuală de comunicare şi transmitere a unor mesaje sociale, politice sau culturale. Graffiti-urile sunt şi o modalitate de a da culoare sau a acoperi zonele neîngrijite ale oraşului.
Pe cealaltă parte sunt cei care consideră graffiti-ul vandalism, lipsă de respect pentru proprietatea privată sau publică, nicidecum artă. Pentru aceştia, cei care “mâzgălesc” sau “scriu mesaje obraznice” pe anumite suprafeţe, nu sunt decât nişte copii care „nu au cei şapte ani de acasă”.
În România, fenomenul graffiti a apărut în jurul anului 1990, fiind caracterizat prin aceleași elemente care au fost întâlnite în New York-ul anilor ’70.
În ultimii ani au apărut şi în Bistriţa un număr mare de graffiti-uri. Cele mai multe sunt sub formă scrisă, fiecare dintre ele având un mesaj bine gândit. Cele mai multe sunt citate din personalităţi sau versuri din piese hip-hop. Majoritatea sunt făcute în zone destul de aglomerate, unde bistriţenii pot observa uşor mesajul pe care grafferii vor să-l transmită.
Fiind întrebaţi despre graffiti-uri, bistriţenii au păreri împărţite. Sunt cei cărora le place şi cei cărora li se par fără bun simţ fiind un gest de vandalism.
„Sunt interesante, vezi un text interesant, poate ajungi acasă şi cauţi citatul pe internet. Mai descoperi lucruri noi, unele chiar foarte interesante şi care te pot pune bine pe gânduri” – ne-a spus Patrick, un tânăr din Bistriţa.
Un domn mai în vârstă, Valer B., are o părere total opusă: “Arată urât, după ce tot oraşul e distrus, mai umple şi zidurile clădirilor de scrisuri şi desene”.
Așadar, în funcție de vârstă, părerile bistrițenilor se împart în pro și contra graffiti. Cei tineri susțin și chiar încurajează această formă de artă urbană, în timp ce cei mai în vârstă o văd ca pe o distrugere a orașului.
Autorităţile au o altă definiţie pentru arta grraffiti-urilor „Înscrierea sau aplicarea pe ziduri, pe faţadele imobilelor proprietate publică sau privată, pe monumente istorice şi de arhitectură sau pe orice alt tip de construcţii a inscripţiilor neautorizate, prin utilizarea de vopsele, sprayuri şi alte asemenea materiale care murdăresc sau produc deteriorarea ori distrugerea bunurilor în cauză”.
Legea spune că dacă este privită drept distrugere a unei clădiri, aceasă formă de artă modernă este considerată o contravenţie şi se sancţionează cu o amendă de la 500 lei la 2500 lei, sumă plătită de părinţi în cazurile în care graferii sunt minori.