Povestea Elizabetei Moldovan, o bistrițeancă de 80 de ani a fost prezentată de cotidianul britanic The Guardian, la finalul lunii trecute. Aceasta a fost prezentată prin ochii și intermediul nepoatei sale Alexandra Jones, stabilită în Marea Britanie încă de când avea doar câțiva ani.

Elizabeta Moldovan s-a născut în Bistrița, însă s-a mutat în Zlatna. Deși avea doar 8 ani, aceasta își amintește în detaliu cum a afectat județul Bistrița-Năsăud cel De-al Doilea Război Mondial.

În plin război, bistrițeanca a trăit alături de mama sa aproape o lună în pădure, deși toamna deja se instalase, iar temperaturile nu erau deloc prietenoase. Cu un tată și un frate pe front, mama Elizabetei și-a luat fiica, câteva haine, puțină făină de mălai, un porc și o vacă și s-a mutat în pădure, la o oră de mers de localitatea în care trăia.

 „Nu mi-a fost frică, am avut curaj al copilăriei, în plus, mintea îmi era ocupată cu altceva: o vacă pe care o lăsasem în gospodărie. Îmi amintesc că eram foarte supărată că am abandonat-o, așa că am decis să ne întoarcem în oraș. Era la o oră de mers. Când am ajuns acolo, toate geamurile casei erau sparte, iar podelele erau acoperite cu fân, pe care soldații dormeau. Vaca era încă acolo, slăbită. I-am dat câtă mâncare puteam duce și apă, după care am dat să ne întoarcem. Pământul se mișca din cauza bombelor. Îmi amintesc că gloanțele treceau pe lângă mine, însă am continuat să merg. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că m-ar putea nimeri”, îi povestește femeia nepoatei sale.

Alexandra Jones notează că bunica sa s-a luptat și cu cancerul, detaliu pe care nu l-a știut până la această conversație.

 „Cea mai mare îngrijorare m-a cuprins când mama ta avea doi ani ( în 1970, când Elizabeta Moldovan avea 34 de ani). Aveam cancer. Tot ce speram atunci era să mai trăiesc încă cinci ani, suficient ca fiica mea să își amintească cine sunt”, rememorează bistrițeanca.

Dragoste la prima vedere...

Elizabeta Moldovan povestește și despre momentul în care și-a cunoscut soțul. La câteva zile după ce l-a zărit câteva secunde pe stradă, acesta apare la ușa sa și o cere de soție într-un mod inedit: îi promite că o duce la oraș și îi oferă o casă.

 „Dacă nu ai nimic de pierdut, este ușor să fii curajos. Am luat o valiză cu haine, iar mama mi-a dat o tigaie pentru gătit și am plecat. Casa avea o bucătărie cu un cuptor stricat și încă o încăpere. Am intrat și când am văzut ce mizerabilă era casa, fără mobilă, m-am așezat pe valiză și am început să plâng. La 24 de ani m-am văzut pentru prima dată săracă”, spune femeia.

Foto: The Guardian