Silvia Fechete îşi descrie în provincialul.ro experienţa de care avut parte, timp de 5 zile, în Spitalul Orăşenesc din Beclean, într-un articol intitulat Dr. Anatolii Rurac, spitalul din Beclean și personalul.

„Doctorul care m-a îngrijit a fost Anatolii Rurac, un om cu mult albastru liniștitor în privire, cu accent plăcut de moldovean și cu vorbe puține, dar spuse la vreme. Articolul nu este despre domnul doctor, care și-a făcut din punctul meu de vedere meseria exemplar, ci despre oameni și sistemul românesc de sănătate așa cum l-am perceput eu...” – îşi începe povestea Silvia Fechete care recunoaşte că, obișnuită cu spitalele din Timișoara, a fost deseori martoră la distribuirea de mici atenții către personalul îngrijitor. Motivul – îl cunoaștem cu toţii: „dacă nu dai, nu se uită nimeni la tine...”

Autoarea explică faptul că şi-a imaginat că așa se procedează peste tot şi recunoaşte că a fost tentată să le mulțumească celor ce au îngrijit-o prin metodele mult consacrate. Ceea ce a întâlnit, însă, la Beclean – a uimit-o peste măsură pe pacientă:

„...de la femeia de serviciu, stagiari, anestezist, toți, fără nicio excepție nu au acceptat. Modul în care acești oameni și-au făcut meseria, grija cu care m-au tratat, a făcut să nu conteze că mă aflu într-un orășel mic de provincie care nu beneficiază de ultima tehnologie. Fără să fie dotat cu cele mai moderne aparaturi, spitalul orășenesc Beclean compensează prin curățenie, atenția personalului și disponibilitatea medicilor de a fi lângă pacient de fiecare dată când este nevoie...”

Cum anume se termină întreaga poveste – citiţi AICI.