Dupa ce a activat ca profesor la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba”, dupa ce a fost fashion designer si a participat la zeci de expozitii, tabere de pictura si workshop-uri in Polonia, Bulgaria, Germania, Italia si Romania – Georgiana Cotutiu si-a descoperit o noua pasiune: in spatiul generos si luminos al clubului Scenica, in fiecare vineri dupa-amiaza, intre pensule, carbuni, penite, tempera, acrilice, cartoane, tusuri si lut, intre culori, lumini si umbre, cu desenele intinse pe jos, intr-o expozitie inedita, Georgiana Cotutiu le dezvaluie copiilor misterele artelor plastice.

Copiii rasfoiesc albume de arta cu marii maestri din pictura, sculptura sau grafica; au la dispozitie filme documentare si invata cum se priveste un tablou, o fotografie, o reclama sau o ilustratie; sunt impulsionati sa foloseasca argumente atunci cand afirma ca le place o imagine mai mult decat alta; picteaza, modeleaza in lut diverse figurine sau o bombardeaza pe Georgiana cu intrebari de genul „Cu ce merge albastru de prusia?” „Ce sa amestec ca sa-mi iasa verde china?” „Care e diferenta intre rosu englez si vermillon?” sau „Cat de mare este fruntea?”.

Georgiana Cotutiu a povestit, pentru Bistriteanul.ro ca spatiul de la Scenica i se pare cel mai potrivit loc pentru creatie: „e lumina naturala, nu te agreseaza nimic vizual, e atata spatiu incat iti vine sa-ti continui lucrarile si in afara colii de hartie. Cursurile de pictura aduna, in doua grupe separate, copii de patru pana la doisprezece ani. Se spune ca nu reusesti sa faci mare lucru cu un copil atat de mic. Cum nu? E atata emotie in desenul lui! In grupa stART vorbim despre tema propusa, facem asocieri, ajungem sa inventam povesti in jurul temei si ne trezim cu o bufnita, care la inceput era posaca si plina de intelepciune, transformata intr-o o bufnita ghidusa care mai-mai ca-ti propune un de-a v-ati ascunselea.”

Cu cei mari, grupa smART, Georgiana schimba registrul si jongleaza cu linia modulata sau hasura. Cauta, experimenteaza, ajung la portret dupa model sau la natura statica, desen in carbune sau in tus. In cazul copiilor mai mari este vorba de alt tip de discutii, dar aceeasi emotie.

„Copiii pun intrebari care-mi iau uneori rasuflarea, dar care ma bucura in asa masura incat i-as tine la dezbatut probleme plastice cu mult peste timpul alocat cursului. Fiecare imi transmite altceva, unii sunt mai calculati, linia lor e mai puternica, altii sunt tematori, le e frica sa nu greseasca, linie sacadata. Altii moduleaza linia., cei mai curajosi. Fiecare lucrare e un drum, un traseu. Asta invatam, in mare la Scenica. Pe langa tehnici si abordari diferite. Rezultatul e unul uimitor de fiecare data. Ma ajuta sa traiesc.”

Ceea ce inseamna, pentru Georgiana, un drum, un traseu de parcurs, o cariera. Dincolo de activitatile in care este implicata la Scenica, Georgiana Cotutiu se straduieste sa-si actualizeze blogul (http://artification.wordpress.com) cat mai des. Chiar daca timpul ei este impartit intre familie si locul de munca, are timp si de pictura.

„Cred ca inca mai am curaj in ceea ce o priveste, pentru ca intalnirile noastre au fost profunde si pline de promisiuni. Da, pictez tot timpul. Cand nu ma pot apropia de culori, pictez in gand. Sau cu degetele, am eu un tic, fiecarui deget ii atribui o cifra, o tema, o linie. Am ajuns pana acolo incat mi-am schitat urmatoarea expozitie personala, de la lucrari si dimensiunile lor, pana la asezarea lor in galerie. Cu tot cu afis. Pana ii va sosi momentul, inca pictez... Cand baietelul nostru, Evan, a avut suficienta rabdare ca sa stea la masuta, i-am dat o coala de hartie si un marker si l-am lasat sa isi faca de cap. Si pe hartie, si pe masa, si pe perete.”

Inca nu au ajuns la momentul in care sa poata picta impreuna, pentru ca micutul Evan este prea atras de uneltele de lucru ale Georgianei, gusta din culori sau bea din apa pensulelor. Dar este timp suficient si pentru arta, Georgiana Cotutiu nu are ambitii din categoria “copilul meu va face asta sau cealalta”. Dimpotriva. Isi doreste doar „sa se bucure de carti, muzica, pictura si teatru. Asta e baza. Restul constructiei e alegerea lui”.