Ne-am obişnuit să ne împodobim gulerele hainelor de primăvară cu diverse bijuterii, broşe, hornari sau buburuze aflate pe tarabele comercianţilor de mărţişoare, însă cel autentic trebuie să fie musai din argint!

George Coşbuc însuşi scria într-un studiu că mărţişorul se poartă ca să ne apropiem soarele, "purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet. Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu-l poartă are să se ofilească. La oraşe e o sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă, când el ar trebui să fie numai alb, din argint” spunea însuşi George Coşbuc pe această temă. 

Mărţişorul tradiţional era, deci, alcătuit din firul împletit cu alb şi roşu, de care se agăţa mai demult un bănuţ sau o podoabă de argint. Se credea că acest metal îi ocrotea de boli, deochi sau farmece, dar şi de arşiţa soarelui – pe cei care-l purtau. De altfel, încă din cele mai vechi timpuri argintul era „metalul ocrotitor” folosit în vindecarea multor probleme de sănătate, iar această misiune protectoare continuă şi azi, datorită calităţilor sale puternic antimicrobiene. Care va să zică, în combinaţie cu snurul alb-roşu, mărţişorul din argint este singurul care respectă tradiţia ce datează încă de pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi de primăvară, pe 1 martie.