Poetul vrea să ceară ajutorul lui Emil Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean, pentru ca acesta să medieze un conflict „artificial” între scriitorii bistriţeni.

„Este vorba de un conflict aproape artificial” recunoaşte Miloş care este nemulţumit că directorul revistei Mişcarea Literară – Olimpiu Nuşfelean – refuză să publice un material aniversar despre Miloş. „Anul trecut am împlinit şi eu o vârstă rotundă, 60 de ani şi m-am gândit că ar fi frumos să se menţioneze cât de cât, căci este vorba totuşi de o activitate de 40 de ani şi 23 de cărţi publicate...” se plânge poetul bistriţean.

Niciun interviu în 10 ani!

„Sunt şi eu membru al Uniunii Scriitorilor dar timp de 10 ani, de când apare revista, nu mi s-a luat niciun interviu, nu s-a scris niciun cuvânt despre nicio carte de-a mea, nici măcar o copertă nu mi-a apărut deşi le-am tot dat din cărţile mele! O singură dată, mi-au publicat o pagină de poezie şi mi-au solicitat o opinie” explică Miloş.

Poetul bistriţean consideră că revista „Mişcarea literară” ar trebui să reflecte fenomenul literar al judeţului în primul rând, mai ales că este finanţată din bani publici şi este susţinută financiar de Consiliul Judeţean.

Ordine şi disciplină de la stăpânire

Hotărât să nu mai permită să fie tratat cu indiferenţă, poetul Alexandru Cristian Miloş afirmă că a scris o scrisoare publică către Emil Radu Moldovan, preşedintele CJ şi către vicepreşedintele Alexandru Pugna în care îi roagă să medieze acest conflict – să convoace o întâlnire în cadrul căreia să se facă alegeri noi în conducerea revistei.

„De 10 ani sunt aceiaşi oameni care s-au ales singuri, nu i-a ales nimeni. N-am nimic cu Olimpiu Nuşfelean, îl respect, cu condiţia să mă respecte şi el pe mine! Eu nu mi-aş fi permis să spun că nu ştie să scrie sau că nu are talent...”

Cum îşi explică poetul acest refuz? „Poate că este un fel de invidie la mijloc, deşi nu înţeleg de ce. Poate este influenţat de apropiaţii săi pentru că am scris Biblia reptiliană... Totuşi, de ce nu mi s-a luat măcar un interviu în zece ani de când apare revista? La urma urmei, ce contau două pagini într-o revistă regională, de provincie? Singura revistă care m-a sărbătorit a fost revista Steaua, de la Cluj, coordonată de Adrian Popescu şi Ruxandra Cesereanu...” adaugă Miloş dezamăgit.

Semnale de alarmă

Miloş susţine că i s-a promis publicarea unui material aniversar încă din septembrie anul trecut, însă a fost mereu amânat. Toţi membrii redacţiei au fost de acord cu publicarea, mai puţin directorul publicaţiei.

„Olimpiu Nuşfelean s-a împotrivit publicării, motivând ba că nu-s poezii inedite, ba că nu-nţelege el nimic, ba că au mai fost publicate... În fond erau doar câteva date biografice, câteva scurte referinţe critice, nişte poeme scurte şi câteva coperţi ale cărţilor mele... Am înghiţit atunci, n-am zis nimic, pentru că mi s-a promis că în primul număr din ianuarie materialul va apărea cu certitudine. Dar nu a apărut...” se arată Alexandru Miloş dezamăgit.

Întâlnirea de gradul 0

„Zilele trecute m-am întâlnit în piaţă cu Olimpiu Nuşfelean şi l-am întrebat elegant şi sensibil cum a rămas cu paginile acelea... Mi-a răspuns că nu-s nu ştiu ce, că am prea mari pretenţii, şi m-a întrebat că la urma urmei eu de ce n-am scris nimic despre el? Am replicat că eu nu ştiu să scriu cronici literare, eu sunt poet şi puţin prozator, dar nu ştiu să scriu cronici literare. La care mi-a răspuns „Vezi că recunoşti că nu ştii să scrii şi că n-ai nu ştiu ce valoare!?” Şi atunci l-am întrebat dacă nu i se pare că în ultima vreme Mişcarea literară a devenit o revistă pentru neveste, surori şi colege de liceu de-ale lui. La care mi s-a răspuns că ele sunt publicate pentru că ştiu să scrie. Păi şi noi, membrii din Uniunea Scriitorilor, nu ştim să scriem? Nu avem loc în revistă? În final, Olimpiu Nuşfelean mi-a spus că n-avem ce discuta, să-l las în pace – pentru că n-am valoare şi nu sunt publicat, după care mi-a întors spatele şi a plecat...” a povestit Alexandru Miloş pentru Bistriţeanul.ro, declarându-se surprins de tonul agresiv şi dictatorial al directorului acestei publicaţii.

Mercenariat cultural?

Se practică mercenariatul cultural, mai spune Alexandru Miloş, precizând că şi alţi scriitori bistriţeni au fost neglijaţi: „Sunt prezenţi în paginile revistei scriitori din Caiete Silvane pentru că Olimpiu Nuşfelean apare, la rândul lui, în Caietele Silvane. Se face serviciu contra serviciu şi se practică un degradant mercenariat cultural: cei din afară sunt buni, cei dinăuntru sunt proşti” protestează Miloş.