”În sfârșit” (citez un clasic în viață) Nuțu Tabără, cum prietenii îi spun noului mai mare interimar peste agricultura din județ, pe numele său real Ioan Tabără, a fost uns, ce-i drept temporar până la noi ordine și la o nouă ordine, în funcție la o Direcție care pare dată cu miere și trag toți ca muștele la ea. O fi bun omul în meseria sa, nu zic nu, că nu mă pricep la făcut evaluări profesionale și de competențe, dar știu un lucru: are o soție! Care deloc întâmplător se numește tot Tabără: Camelia Tabără! Și care, întâmplător sau nu, este mai mare peste învățământul de pe meleagurile noastre. O bună profesionistă, după cum recunoaște multă lume, care pentru meritele sale, dar și datorită bătăioșeniei sale pe frontul politic, a fost răsplătită de partid cu funcție. Același partid care l-a numit, ”în sfârșit”, pe soțul domniei sale în fruntea bucatelor de la agricultură. E adevărat că domnul soț nu s-a făcut remarcat direct în campanii electorale și la manifestări cu iz politic, dar cred că mai marii partidului (numesc aici PSD) s-au gândit că merită omul un premiu important pentru răbdarea de care a dat dovadă cu activa sa soție. Nu e puțin lucru să renunți, în campaniile electorale sau când partidul o cere, la ciorba caldă de pe masă și la viața de familie. Asemenea renunțări trebuie cumva compensate! Sunteți de acord, nu? Așa că, de ce dacă doamna conduce ceva, jumătatea masculină a familiei să rămână doar un biet angajat. Nu dă bine la orgolii și nici nu se cade ca femeia să fie mai presus ca bărbatul, doar așa ne învață și cărțile sfinte! E bine că o familie e fericită și fiecare parte a ei conduce ceva, să nu intre scârba între parteneri!

Mai sunt și alte familii fericite pe meleagurile noastre, nu multe ce-i drept! Chiar dacă nu e vorba de soț-soție, merge și cu relația unchi-nepot, că doar juniorii au nevoie de susținere și de o cale netezită în viață dacă nu de către părinți, măcar de rudele care pot și au cu ce! Să spunem că unchiul este primar. Un primar căruia îi place să pozeze în rege și a căror fotografii pot fi cumpărate pe credite de pe site-urile specializate în vânzarea de poze. Dacă poza unchiului poate fi achiziționată pe credite (ce-i drept speciale), atunci nepotul de ce să nu fie pus șef peste niște credite, de data asta bancare. Așa că unchiul, mare om, mare primar, nu a ezitat nici o secundă când a fost vorba de nepotul său și a pus o vorbă bună la București ca juniorul să fie uns șef la CEC Bank Bistrița (instituție la care statul e acționar). Nimic nu a mai contat când a fost vorba de fericirea și bunăstarea unui tânăr care e sânge din sângele tău, chiar dacă nu direct. Nu au mai contat nici măcar bunele relații, fluturate cu sârg de primar, cu șeful de partid, mai mare peste județ, care și-ar fi dorit funcția, zic gurile rele, pentru cineva atât de apropiat lui ca și cămașa de piele. Numai că, pe când șeful de județ a ajuns la Capitală să-și susțină apropiatul sau apropiata (nu știm genul), surpiză: colegul și prietenul său primar de municipiu s-a dovedit mai harnic, iar postul mult râvnit era deja dat nepotului acestuia. Un post retribuit cu un salariu lunar care depășește imaginația pământenilor. Noroc că e nepotul fericit, unchiul mulțumit. Ce mai contează că miroase urât o prietenie de partid. Familia primează, nu?

Notă: acest material este parțial un pamflet și se tratează ca atare! Fără supărare! Cine se supără, am deja o listă deschisă cu nume grele în frunte.