Sinagoga a fost plină, ieri seară, când Bistriţa a celebrat Hanuka 5777 cu un concert special susţinut de formaţia klezmer “Mazel Tov” din Cluj-Napoca, dirijată de Vasile Socea, cu participarea solistei Sulamita Socea şi având parte, de această dată, de participarea excepţională a copiilor Coral şi Gabriel Betay care au umplut scena de veselie, dansând şi învârtind pe scenă titirezul – simbol şi personaj nelipsit al sărbătorii de Hanuka.

Ca de fiecare Hanuka, de aproape 10 ani încoace, evreii din Bistriţa au celebrat alături de invitaţii lor din Cluj şi Bucureşti, inspiraţi de membrii formaţiei Mazel Tov din Cluj-Napoca, conduşi de Vasile Socea.

Hanuka – „Sărbătoarea luminilor”, cum mai este ea cunoscută – este sărbătoarea care aminteşte acestei comunităţi de faptul că, acum câteva „mii de ani în urmă, Templul din Ierusalim a fost pângărit, a fost distrus… Şi, ca o minune dumnezeiască – o singură candelă cu ulei sfinţit a fost găsită într-un colţ al Temlului şi, o altă minune dumnezeiască, această candelă a ars timp de opt zile. Este victoria binelui asupra răului, este victoria luminii asupra întunericului, victoria vieţii asupra morţii…”, aşa cum explica Fredi Deac, preşedintele comunităţii evreilor din Bistriţa.

Formaţia Mazel Tov şi-a încântat spectatorii din Bistriţa cu un program complex, de 20 de piese, între care şi câteva piese inedite, interpretate pentru prima oară în oraşul nostru.

“De ce celebrăm tocmai miracolul de Hanuka? De ce nu și alte miracole? De ce nu celebrăm căderea manei, sau izvorul lui Miriam, sau despărțirea apelor? Pentru că celebrăm doar acele minuni pe care le putem reîntâlnim și azi! Hanuka a venit într-un moment de beznă spirituală, un moment în care iudaismul era amenințat atât din exterior, dar și din interior. Un moment în care până și o victorie militară s-ar fi putut dovedi în cele din urmă inutilă, căci Templul nu ar fi putut fi reinaugurat cu adevărat fără uleiul sfințit. (...) 200 de ani după acele evenimente, Iosefus Flavius, numește în scrierile sale Hanuka „Sărbătoarea Luminilor”. Și, deși nu ne menționează miracolul, ne spune că ”motivul pentru sărbătoarea poartă acest nume pentru că libertatea a venit când nici nu mai speram”. De Hanuka rostim rugăciunea Al Hanisim, care, la rândul ei, ignoră miracolul luminii și ne vorbește despre lucruri care sunt posibile în fiecare generație. Despre salvare, despre victorie, despre credință, despre păstrarea identității... În clipele de întuneric, uneori calea care trebuie urmată este lupta deschisă, alteori este cea interioară. Uneori amenințarea este cea fizică, alteori cea spirituală. Uneori amenințarea vine din partea celorlalți, alteori ea vine însă chiar din mijlocul nostru. Dar întotdeauna trebuie să avem înțelepciunea să recunoaștem momentul de întuneric, și sa-l depășim...” explică Eduard Kupferberg pe rabinat.ro.