Fără de nori lumina n-ar avea nici taine, nici şovăieli, nici biruinţe (...) Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii... – scria Petru Creţia, unul dintre cei mai mari gânditori ai României care ar fi împlinit ieri 90 de ani şi care a fost celebrat, la Biblioteca Judeţeană „George Coşbuc” vineri, într-o întâlnire extraordinară cu unul dintre prietenii săi apropiaţi – scriitorul Valentin Coşereanu care şi-a prezentat la Bistriţa volumul „100 de zile cu Petru Creţia”.

„Petru Creţia, al cărui tată este din zona noastră, a copilărit aici, în Suseni şi Prundul Bârgăului, până la 13 ani, vară de vară...” – a explicat Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc”, citind fragmente din corespondenţa lui Petru Creţia cu Radu Petrescu, scriitorul care a fost o vreme profesor la Prundu Bârgăului.

Nu este o noutate pentru cei care l-au citit pe Radu Petrescu şi cunosc îndeaproape biografia eruditului Petru Creţia, însă este important ca şi generaţiile de cititori de azi să ştie că Petru Creţia, care l-a cunoscut şi pe Constantin Noica, are legături cu aceste meleaguri, a mai afirmat Ioan Pintea.

La eveniment au participat, între alţii, scriitorii Andrei Moldovan, Vasile Filip, Nicolae Vrăsmaş, Cornelia Vlaşin, directoarea Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Bistriţa-Năsăud, dar şi elevi ai Colegiului „Liviu Rebreanu”.

„100 de zile cu Petru Creţia” - volumul prezentat vineri la Bistriţa - este un jurnal în care Valentin Coşereanu relatează fapte trăite, texte cruciale spuse de eruditul cărturar Petru Creţia, începând din martie 1988, pagini despre omul viu, omul-bibliotecă, eminescian în absolut: „E de datoria mea să adaug că jurnalul acesta nu conţine lucruri spectaculoase; sunt în el fapte trăite, texte cruciale spuse ori scrise de Petru Creţia, pe care – în amintirea a ceea ce ne-a legat – le-am consemnat, cu gândul că poate mai târziu vor folosi cuiva. Cu părerea de rău că jurnalul nu este unul al unei vieţi întregi (ar fi meritat cu prisosinţă!), rămân aceste o sută de zile, binecuvântate de Dumnezeu şi asuprite de diavol, pe care nu aveam cum să le trec cu vederea, căci au fost esenţiale întru devenirea Ipoteştilor. Iar la rangul şi mai înalt al ţării întregi, cuvintele acestui om neînfricat sunau mesianic în cadrul tensionat şi necesar al Golaniadei din Piaţa Universităţii (Bucureşti), mişcare deturnată apoi de cei pe care Petru Creţia însuşi îi invoca, fie şi ca elemente reminiscente ale vechiului sistem: «Pe zi ce trece, ceea ce la început a fost considerat ca o manifestare măruntă a unor elemente marginale, se dovedeşte astăzi, şi după alăturarea masivă a intelectualilor români la această demonstraţie, că reprezintă ceva esenţial din sufletul ţării»”.

Petru Creţia s-a născut pe 21 ianuarie 1927, la Cluj, a murit în 1997, la București şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi profesori de limba greacă ai Universităţii bucureştene, excelent traducător al lui Platon, eminescolog, filosof, eseist și traducător român. A studiat limbile clasice la Universitatea din București, în perioada 1946-1951, a urmat o carieră universitară, Petru Creţia fiind asistent şi lector la Secția de Limbi Clasice a Facultății de Litere din București, unde a susținut cursuri de filologie greacă, alături de soția sa, Gabriela Creția, profesor la aceeași facultate.

Între 1971 și 1975 a fost cercetător la Institutul de Filozofie al Academiei Române, iar din 1975 a editat, alături de Dumitru Vatamaniuc şi specialişti de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat, în colaborare cu Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică, iar după 1989 a condus revista de istorie literară Manuscriptum.