Titluri-intertitluri

Site nr. 4

...bătuți, aruncați în râpă...

(pe patul unui spital

unde se dă la amiază un desert desăvârșit 

fiindcă oamenii de aici sunt atât de bolnavi,

încât gândesc că doar atât le-a mai rămas:

satisfacerea stomacului,

ultima dorința a condamnatului)

Full screen

În tufișuri un pui de pisică.

Capul zdrobit.

Lângă el, un copil cu fața zbârcită. Îmi trage cu ochiul și pleacă dansând obscen: tuuu, viața merge înainte!

Incorect politic

Toți își dau silința să fie europeni. Femeile, cucoane deopotrivă, fie tinere, fie mai coapte, poartă poșete Louis Vuitton, după moda menajerelor poloneze din Vest. Sacouri Armani pocnesc pe spinări de bivoli, iar labe lățite stau torturate în pantofi din piele fină de vițel. Au lăsat mecanismele și implementările să se izbească de pereți în sala cu microfon. Se duc la masă. Folosesc cu stângăcie furculițele, dar mânuiesc abil cuțitul. Doi grăsani, încorsetați în cămăși albe, au terminat de lipăit ciorba, au tocat cu maxilarele lor masive friptura, iar acum se scobesc între dinți. În tandem, în echipă. Doar ochii de viezure le umblă de colo-colo, cumva temători. Au uitat de burțile care li se răsfrâng peste nădragi. Sunt prea ocupați, se gândesc care sistem e mai bun: ABS-ul de la BMW sau de la Audi? 

Fragmentele de mai sus fac parte din volumul ușor desincronizat, aproape imperceptibil – prezentat zilele trecute și publicului din Bistrița, în Viena Cafe, acolo unde iubitorii de poezie contemporană au avut parte de o întâlnire specială cu una dintre tinerele poete ale orașului: Nicoleta Nap.

A absolvit Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept, discipline pe care nu le consideră incompatibile cu poezia, a lucrat 12 ani în presa scrisă, la Cluj-Napoca, și a cântat într-o trupă punk. Din 2013 locuiește în București, iar zilele trecute a recitat și la Bistrița câteva versuri din volumul său de debut.

Povestind cu cititorii săi, Nicoleta Nap a recunoscut că are încredere în poezia angajată social și politic, că este vorba și despre o datorie de a deschide ochii și spre zona politicului, fiindcă poezia politică are capacitatea de a mișca și schimba lucrurile...

Despre volumul ușor desincronizat, aproape imperceptibil (proiect editorial co-finanțat de AFCN), scriitoarea și traducătoarea Rita Chirian afirma că „într-un jargon de imediată actualitate, textele ei sunt înregistrări de spasme, de atrocități rostite în ritmul egal și înnebunitor al distopiilor, filme absurde și triste în cheia grotescă a lui Acosmei, decupate cu precizie chirurgicală, fals peste fals peste fals, ca și cum singura realitate cu putință este cea a reflexului condiționat, toate deconspirate cu luciditatea outcast-ului...”

Din acest volum a citit câteva versuri și Nicoleta Nap, iar Ana Toma a prezentat pe scurt, cel mai recent număr al revistei Poesis Internațional, care există pe piața din România de 7 ani, iar cu prilejul celui mai recent număr, a depășit 320 de pagini, „intrând în rândul celor mai robuste publicații de felul ei” și cuprinzând în sine autori din 18 țări – gata să deschidă ușițe și tuneluri secrete în mintea oricărui cititor răbdător și atent.

Iar dacă în numărul precedent s-a încercat definirea și investigarea poeziei feminine, în actualul număr sunt cuprinse o serie de texte prin care se încearcă explorarea unui subiect întotdeauna pasionant și polemic – poezia politică: „... poezia politică e mai întâi de toate o expresie a conștiinței sociale, conținând o acută dimensiune etică. Fiindcă poezia are obligația de a pune la îndoială prerogativele oricărei puteri suverane, de a da pe față aberația, nonsensul și îngrădirea libertății. Așadar, vorbim de o literatură scrisă dinăuntrul istoriei și al politicii, răspunzând evenimentelor exterioare eliptic și personal precum celebrul vers al lui Auden în memoria lui Yeats: Mad Ireland hurts you into poetry...”, după cum a justificat demersul Claudiu Komartin, în editorialul care deschide numărul 20 al revistei Poesis Internațional.

„Din 2010 încoace, Casa de Editură Max Blecher este una dintre puținele edituri din țară focusată pe poezie. De fapt cele mai importante edituri din România care au în centru poezia se află la Bistrița și sunt situate pe aceeași stradă care se numește și Mihai Eminescu, de altfel... Cealaltă editură este Charmides, așa s-a întâmplat, suntem vecini și colaboratori...”, a povestit Ana Toma – co-fondatoarea Casei de Editură Max Blecher alături de scriitorul Claudiu Komartin, și laureată recent cu premiul Cel mai bun grafician de carte al anului.

„Alături de Poesis Internațional lansăm și cartea de debut a Nicoletei Nap – ușor desincronizat, aproape imperceptibil – autoare care ne-a trimis manuscrisul ei la concursul anual de debut organizat de Casa de Editură Max Blecher și chiar dacă nu a ieșit pe locul I, am decis să publicăm poemele ei și sperăm că acesta să fie luat în seamă așa cum se cuvine”, a mai spus Ana Toma. Ambele volume pot fi achiziționate de AICI.