Ion Tămâian este artistul sticlar sibian născut sub semnul fin şi aprig al siliciului. A copilărit în Poiana Codrului, acolo unde este atestată cea mai veche fabrică de sticlă de la noi – scria criticul Mădălina Mirea, adăugând că dacă nu ar fi fost artist sticlar, i-ar fi păcut să se ocupe de cai şi că acest elan vital este încapsulat în întreaga sa operă pe care istoria recentă a artei contemporane româneşti o va consemna drept profundă şi inovatoare.

Artistul este şi un cunoscut politician liberal, fost deputat, dovadă faptul că liberalii bistriţeni (Stelian Dolha, Dorin Dobra, Sorin Hangan sau Dan Adrian Băbuţan) au simţit nevoia să treacă pragul galeriei de artă, pentru a-i fi alături artistului, de dragul partidului care i-a unit o dată în plus.

„Expoziţia materializează până la urmă câteva decenii de experienţe şi încercări multiple care şi-au găsit forma finită şi care reuşesc acum să ne impresioneze prin dimensiuni, transparenţe, prin noutatea formelor propuse şi îmbinarea materialelor pe care le experimentează. Dar dacă n-ar fi fost acea muncă în spate, acea continuitate, acel cuptor mereu aprins nu am fi reuşit să ajungem să admirăm aceste lucrări extraordinare...”, a afirmat istoricul de artă Vasile Duda, la inaugurarea expoziţiei lui Ioan Tămâian.

Ioan Tămâian surprinde în colecţia de lucrări expuse aici condiţia artistică a căderii în corp, ilustrând credinţa că omul este corp în care îşi găseşte loc sufletul şi că suflet-corpul nu este altceva decât o reprezentare a altcuiva cuibărit în sine ori a lui însuşi în care se odihneşte Marele Prezent – a remarcat şi criticul Oliv Mircea, curatorul expoziţiei care s-a încheiat cu un micro-recital, în surdină, susţinut de saxofonistul Ovidiu Judeţ.