Mirosul cozonacilor proaspăt scoși din cuptor care învăluia casa bunicilor înainte de marile sărbători ne „urmărește” inevitabil an de an. Pentru a vă aduce aminte cum se făceau cozonacii acum jumătate de secol, în prag de Paște, Bistrițeanul.ro vă prezintă secretele unei rețete vechi, cu care nu veți da greș.
Mirosul amețitor de cozonaci ne-a îmbiat în bucătăria doamnei Maria Acu încă de la poarta casei sale din comuna Rebrișoara. Toată viața sa a fost învățătoare, fiind totodată și una dintre cele mai cunoscute și apreciate socăcițe din Rebrișoara.
Nu există sărbătoare în care bucătăria dânsei să nu fie cuprinsă de miresme îmbătătoare, iar anul acesta nu a făcut excepție. Maria Acu se folosește de metode și rețete vechi, pe care le-a învățat fie de la mama și bunica sa, fie de la socăcițele mai în vârstă. În mare parte acestea au fost păstrate, fosta socăciță văzându-se nevoită totuși să le modifice puțin.
Cu doar câteva zile înainte de Paște, fosta învățătoare a prezentat pentru Bistrițeanul.ro rețeta sa „secretă” de cozonac.
Pentru un cozonac aveți nevoie de :
-două sau trei ouă (sunt bune și cele de casă și cele din comerț)
-250 de grame de făină
-250 de grame de zahăr
-50 de mililitri de ulei fierbinte
-25 de grame de drojdie
-un praf de copt
-o lămâie
-jumătate de linguriță de oțet
-câteva sute de grame de nucă
-apă fierbinte
Pentru aluat aveți nevoie de gălbenușuri, făină, puțină sare, 150 de grame de zahăr, apă fierbinte, drojdie și lămâie. Aluatul se frământă de două ori cu apă călduță. La a doua frământare se adaugă coaja rasă de la o lămâie, precum și uleiul fierbinte.
Doamna Maria frământă aluatul chiar și acum într-o covată din lemn, care are cel puțin 100 de ani vechime, lăsată moștenire de la bunica sa. Se folosește de această covată din rațiuni practice, lemnul ajutând aluatul să crească mai repede. Aluatul trebuie frământat pănă când... transpiri. Aceasta este „unitatea de timp” de care se folosește socăcița.
Aluatul se lasă mai apoi la dospit în jur de o oră, timp în care se pregătește cuptorul. Pentru foc avem nevoie de un „braț” de lemne, de preferat de fag. Acesta se aprinde cu uscături de brad, chiar în gura cuptorului.
După aproximativ 10 minute, focul este mutat în fundul cuptorului, iar după ce a ars tot lemnul și a rămas doar jar, se împrăștie pe toată suprafața cuptorului. Focul se verifică folosind o hârtie albă. Dacă aceasta se îngălbenește când este băgată în cuptor, se pot băga cozonacii.
Până când se formează jarul mult așteptat, Maria Acu se ocupă de umplutură. Pentru aceasta avem nevoie de albușurile de la ouă, 100 de grame de zahăr, un praf de copt, puțin oțet și nucă măcinată cât cuprinde. Albușurile se bat spumă cu zahărul, praful de copt și oțetul care ajută spuma să se întărească.
Socăcița din Rebrișoara se folosește de teluri pentru această operațiune, însă spune că puteți apela cu încredere și la robotul de bucătărie sau la mixer. Spuma de albușuri se amestecă cu nuca.
Aluatul dospit se întinde pe masa unsă cu ulei fierbinte și se pune umplutura, după care se rulează și se pune în tăvi unse cu ulei și tapetate cu hârtie de copt. Se unge mai apoi fie cu puțin gălbenuș, fie cu apă cu zahăr. „Colacii” trebuie așezați în cuptor cu lopata și nu aruncați.
Cozonacii trebuie lăsați în cuptor în jur de 45-50 de minute. Dacă faceți mai mulți cozonaci, asigurați-vă că lăsați o distanță între ei, pentru a le permite să se rumenească și pe părți. După ce încep să se rumenească cozonacii, la gura cuptorului, în interior, se pune o cârpă udă, aburul rezultat ajutând coaja cozonacilor să nu se întărească. Cârpa se umezește de mai multe ori dacă este nevoie.
Potrivit Mariei Acu, secretele unui cozonac pufos, ca la bunica acasă, sunt: o temperatură mare în camera în care pregătiți cozonacul, frământatul în vas de lemn, precum și uleiul și apa care trebuie neapărat să fie fierbinți.
Mai multe puteți afla urmărind materialul VIDEO de mai jos.