Recent întors de la Stockholm, unde şi-a prezentat Levantul tradus în suedeză, asistând chiar şi la un recital din poemele sale, la Teatrul Regal din Stockholm rostite de una dintre actriţele care a jucat în filmele lui Bergman – Mircea Cărtărescu a poposit azi şi la Bistriţa, pentru a-şi lansa cel mai recent roman – Solenoid.

Într-un dialog liber cu poetul Dan Coman, scriitorul a povestit despre relaţia sa cu Bistriţa, despre soţia pe care şi-a găsit-o pe meleagurile noastre, despre peisajele deosebite şi timpul pe care îl petrece în fiecare an la Sîngeorz-Băi, despre titlul romanului, despre felul în care l-a scris, despre relaţia dintre poezie şi proză în creaţia sa, despre tehnicile utilizate de romancieri celebri şi tehnicile sale poetice, despre poezie în general, despre cărţile sale şi „batalionul de traducători geniali” care îl înconjoară, despre succese sau dezamăgiri, despre inspiraţie şi crize de inspiraţie, despre faptul că scrie doar de mână şi numai dimineaţa, dar şi despre dezorientarea în care pluteşte lumea contemporană.

„Toată cartea ar trebui să cuprindă un singur cuvânt: Ajutor! Pentru că toată cartea este un strigăt de ajutor, este strigătul nostru în faţa cruzimii extraordinare a vieţii şi a morţii, în faţa certitudinii distrugerii nu numai a noastră, ca individ, ci şi a speciei noastre, a lumii noastre, a universului nostru. Este un strigăt al întregii fiinţe aflat în faţa nefiinţei...”, a spus Mircea Cărtărescu, cu prilejul lansării romanului Solenoid care s-a epuizat din librărie într-o oră.

„Este o temă existenţialistă, cred că romanul meu, printre multe altele, este şi un roman existenţialist. Puţini scriitori au abordat această temă în ultimii 50 de ani. Poate fi regăsită la Dostoievski, Camus, Sartre – dar recent, puţini au abordat-o atât de direct cum am făcut-o eu. E o temă majoră a umanităţii, nu am inventat-o eu, dar am simţit, la un moment dat, că a venit momentul să strig şi eu ajutor alături de tot ce există pe lume...”, a mai spus Cărtărescu.